ICCJ. Decizia nr. 2478/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2478/2010
Dosar nr. 876/46/2009
Şedinţa publică din 12 mai 201.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 25 iunie 2009, reclamantul T.C.P. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Oficiul Român pentru Imigrări solicitând anularea hotărârii nr. 2827104 din 9 aprilie 2009 şi a deciziei de imputare nr. 2831447 din 25 februarie 2009, prin care i s-a imputat suma de 8854 lei reprezentând compensaţie pentru chirie în perioada ianuarie 2007 - septembrie 2008.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că funcţionează ca agent de poliţie în cadrul Serviciului pentru Imigrări al judeţului Argeş şi că autorităţile pârâte au reţinut în mod nelegal că ar fi încasat necuvenit compensaţia lunară pentru chirie. Astfel, reclamantul a arătat că nu a fost respectat termenul de finalizare a cercetării administrative, nu i s-a permis să propună probe în apărare, iar cele două hotărâri nu fac referiri la temeinicia impunerii.
Prin sentinţa nr. 193 din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ, a admis acţiunea, în sensul anulării actelor administrative atacate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că au fost încălcate prevederile legale ce reglementează cercetarea administrativă prealabilă, termenul de 60 de zile prevăzut de OG nr. 121/1998 fiind depăşit. De asemenea, instanţa a constatat că pârâţii au încălcat principiul dreptului la apărare, nepermiţând reclamantului să dea explicaţii scrise şi să prezinte probe în apărare.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Oficiul Român pentru Imigrări, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâţii au învederat că instanţa a reţinut în mod eronat că s-ar fi încălcat termenul legal pentru efectuarea cercetării administrative. În realitate, deşi această procedură prealabilă nu a fost finalizată în termenul de 60 de zile, au existat motive temeinic justificate care au impus depăşirea duratei cercetării, efectuându-se verificări suplimentare pentru a se stabili condiţiile concrete în care reclamantul a beneficiat de acordarea compensaţiei pentru chirie, precum şi pentru determinarea cuantumului acesteia.
De asemenea, s-a precizat că prelungirea termenului pentru finalizarea cercetării administrative a fost aprobată prin ordin emis de şeful Departamentului ordine şi siguranţă publică, fiind astfel respectate dispoziţiile art. 23 alin. (2) din OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.
Pârâţii au mai arătat că reclamantul a furnizat explicaţii privind împrejurările în care a încasat compensaţia pentru chirie şi a fost audiat de Comisia de jurisdicţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, neputându-se susţine că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare.
Analizând actele lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, susţinerea instanţei de fond privind depăşirea fără temei a termenului legal pentru efectuarea cercetării administrative este eronată.
Potrivit art. 23 alin. (1) din OG nr. 121/1998, acest termen este de 60 de zile de la data când şeful unităţii a constatat sau a luat la cunoştinţă de producerea pagubei. În alin. (2) al textului coroborat cu Instrucţiunile nr. 830/1999 se prevede că, pentru motive temeinic justificate, la cerere, comandantul sau şeful eşalonului superior poate prelungi acest termen cu încă 60 de zile, prin ordin scris.
În cauză, conducătorul instituţiei a luat cunoştinţă de producerea pagubei la 6 noiembrie 2008, dată când a fost înregistrată nota-raport, cercetarea administrativă fiind declanşată prin numirea comisiei în acest scop la 7 noiembrie 2008. La solicitarea Oficiului Român pentru Imigrări, concretizată prin nota raport nr. 2126508 din 31 decembrie 2008 s-a cerut conducerii Ministerului Administraţiei şi Internelor prelungirea termenului cu încă 60 de zile, cererea fiind aprobată la aceeaşi dată, iar la 16 februarie 2009 a fost emisă Decizia de imputare.
Referitor la motivele care au condus la prelungirea duratei cercetării administrative, acestea sunt justificate faţă de diferenţele între concluziile organului de control şi constatările iniţiale ale comisiei de cercetare, ce au determinat verificări suplimentare în evidenţele financiar-contabile şi ale serviciului de resurse umane din cadrul Oficiului Român pentru Imigrări, în vederea stabilirii întinderii prejudiciului.
Curtea constată de asemenea, ca fiind întemeiată şi critica privind greşita reţinere de către instanţa de fond a încălcării dreptului la apărare al reclamantului.
Din actele dosarului rezultă că acesta a furnizat în scris explicaţii cu privire la împrejurările în care a încasat compensaţia pentru chirie, înscrisuri în care nu a făcut referire la eventuale probe în apărare, care să fi fost propuse şi respinse de comisia de cercetare administrativă.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea reţine că Decizia de imputare a fost emisă cu respectarea termenului legal, nefiind întemeiată nici susţinerea reclamantului privind nelegala desfăşurare a cercetării administrative prin încălcarea dreptului său la apărare, care să atragă anularea actului.
Întrucât instanţa de fond nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra îndeplinirii condiţiilor legale pentru atragerea răspunderii materiale a reclamantului, Curtea, admiţând recursurile, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, instanţa de trimitere urmând a stabili dacă Decizia de imputare atacată este sau nu întemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Oficiul Român pentru Imigrări şi Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 193/F-CONT din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2473/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2492/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
