ICCJ. Decizia nr. 2473/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2473/2010
Dosar nr. 354/35/2009
Şedinţa publică din 12 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 26 martie 2009, reclamanta SC E.D. SA Stei a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia generală ajutor de stat, şi S.N.A.M. SA, solicitând anularea şi totodată, suspendarea efectelor avizului nr. 325.647 din 26 februarie 2008 prin care s-a impus unilateral preţul unic al apei minerale naturale la sursă, contrar legislaţiei în vigoare.
Cauza a fost soluţionată prin sentinţa nr. 229 din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, faţă de dispoziţiile legale aplicabile în materie, OUG nr. 36/2001 şi HG nr. 669/2001, avizul emis de Ministerul Finanţelor Publice este legal, preţul avizat fiind cel maximal, până la al cărui nivel poate fi negociat între părţile semnatare ale contractelor de vânzare-cumpărare preţul de vânzare al produsului apă minerală naturală.
Instanţa a constatat că nu este competentă să se pronunţe în contencios administrativ asupra nivelului preţului stabilit unilateral de S.N.A.M. SA, acest aspect putând forma obiectul unei acţiuni de drept comercial.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC E.D. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a invocat greşita aplicare a prevederilor HG nr. 669/2001 cu privire la coeficientul, criteriile şi modalităţile de ajustare a preţurilor reglementate, care se stabilesc cu avizul Consiliului Concurenţei.
În acest sens, societatea a arătat că preţul apei minerale trebuia determinat şi ajustat pe baza situaţiei economico-financiare a producătorului, în speţă reclamanta, iar nu la solicitarea pârâtei S.N.A.M. SA care, în calitate de vânzător, furnizează apa minerală la sursă, obţinută cu mijloacele şi tehnologia cumpărătorului.
Reclamanta a mai învederat că Ministerul Finanţelor Publice nu putea aviza un preţ al produsului superior celui convenit prin contract, intervenţia acestei autorităţi în raportul juridic dintre părţile contractante fiind contrară legii, ceea ce conduce la nulitatea actului.
S-a mai arătat că ministerul a comis un abuz, acceptând propunerea unilaterală a celei de-a doua pârâte, avizul având un caracter nelegal, fiind emis cu încălcarea prevederilor contractului de vânzare-cumpărare, potrivit cărora orice modificare a preţului putea avea loc doar prin acordul de voinţă al părţilor contractante.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că avizul a cărui anulare s-a solicitat a fost emis la cererea S.N.A.M., în temeiul OUG nr. 36/2001 coroborat cu prevederile HG nr. 669/2001.
Dispoziţiile acestor acte normative nu conţin obligaţia ca în prealabil avizării de către Ministerul Finanţelor Publice, preţul să fie stabilit în comun de producător şi beneficiar. Fiind în discuţie un produs cu caracter de monopol natural, supus unui regim special, ministerul poate aviza un preţ maximal la apa minerală naturală, şi nu un preţ unic, pe baza analizei influenţelor în costuri determinate potrivit criteriilor prevăzute în HG nr. 669/2001, care reglementează formula şi modalităţile concrete de ajustare a preţurilor la activităţile care întră sub incidenţa acestui act normativ.
Prin OUG nr. 36/2001, astfel cum a fost completată prin OUG nr. 178/2001, s-au adus limitări principiului libertăţii contractuale, prevăzându-se ca, în cazul bunurilor proprietate publică a căror exploatare are caracter de monopol natural, să se instituie un regim special, în sensul că preţurile şi tarifele se stabilesc şi se ajustează cu avizul Consiliului Concurenţei (ulterior, al Ministerului Finanţelor Publice).
De altfel, reclamanta, semnând contractul de vânzare-cumpărare, a acceptat eventuala majorare a preţului apei minerale naturale, la intervale corelate cu influenţele din economie, potrivit clauzei stipulate expres.
Susţinerea reclamantei privind nelegalitatea avizului nu are suport legal, dispoziţiile OUG nr. 36/2001 modificând regimul juridic al produsului apă minerală, astfel încât nu mai există posibilitatea ca preţul să fie stabilit de producător împreună cu beneficiarul, iar ulterior, să fie impus avizării de către autoritatea publică competentă.
În consecinţă, avizul a cărui anulare s-a solicitat a fost emis cu respectarea prevederilor legale în materie, astfel încât recursul declarat de reclamantă este nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E.D. SA împotriva sentinţei civile nr. 229/CA/2009 din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2461/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2478/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
