ICCJ. Decizia nr. 2702/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2702/2010
Dosar nr. 6668/2/2009
Şedinţa publică din 21 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 941 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a respins excepţia de nelegalitate a Ordinelor Secretariatului General al Camerei Deputaţilor nr. 886 din 28 septembrie 2001 şi nr. 907 din 01 octombrie 2001 invocată de A.D. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că cele doua acte cu privire la care s-a invocat excepţia de nelegalitate, nu constituie acte administrative supuse controlului instanţei de contencios şi în consecinţă pentru aceste acte nu este aplicabilă procedura reglementată de art. 4 din Legea 554/2004.
A mai reţinut instanţa că împotriva Ordinului nr. 907/2001, reclamantul a formulat acţiune în contencios, acţiune ce a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa nr. 789 din 11 septembrie 2009, sentinţă care a rămas irevocabilă în urma respingerii recursului prin Decizia nr. 2701/2003.
S-a arătat în considerentele sentinţei atacate că prin ambele hotărâri s-a reţinut că Ordinului nr. 907/2001 este exceptat de la controlul instanţei de contencios administrativ, iar în ceea ce priveşte ordinul nr. 886 din 28 septembrie 2001, instanţa de fond a apreciat că acesta este un act de dreptul muncii, fiind astfel de competenţa instanţei de litigii de muncă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie
Mai înainte însă de a examina motivele de recurs, Curtea constată că recursul este tardiv declarat.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea 554/2004, în materia excepţiei de nelegalitate, termenul de recurs este de 5 zile de la comunicarea hotărârii.
Termenul de 5 zile stabilit prin textul legal menţionat se calculează potrivit dispoziţiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) C. proc. civ. care arată că „termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul".
Pe de altă parte, aliniatul 5 al aceluiaşi articol stabileşte că „termenul care se sfârşeşte într-o zi de serbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare".
Din actele dosarului rezultă că sentinţa atacată i-a fost comunicată recurentului-reclamant A.D. la data de 26 martie 2010, conform dovezii aflate la fila 254 din dosarul de fond, recursul fiind declarat la data de 7 aprilie 2010.
Calculând termenul de 5 zile prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispoziţiile art. 101 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care reclamanta avea dreptul să declare recurs era cuprins între 27 martie 2010 şi 1 aprilie 2010, inclusiv.
Cum data de 7 aprilie 2010, ca zi de declarare a recursului, astfel cum rezultă din actele dosarului, a depăşit termenul de 5 zile impus de lege, rezultă că recursul este tardiv.
Pe de altă parte, înalta Curte, reţine şi că, aspectul indicării în sentinţa atacată a termenul de ,„15 zile de la comunicare", ca fiind cel de declarare a recursului, nu poate atrage exonerarea părţii de la sancţiunea decăderii din dreptul de exercitare a căii de atac, potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. Şi aceasta, deoarece, termenul de „5 zile de la comunicarea hotărârii" este dat de la lege, stabilirea lui nefiind lăsată la aprecierea judecătorului, iar principiul „nemo censetur ignorare legem" este pe deplin aplicabil situaţiei expuse anterior.
In aceste condiţii, fată de cele arătate, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 941 din 23 februarie este tardiv formulat şi, în temeiul dispoziţiilor art. 103 alin. (1) şi ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.D., împotriva sentinţei civile nr. 941 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2612/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2717/2010. Contencios → |
|---|
