ICCJ. Decizia nr. 2867/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2867/2010
Dosar nr. 6463/2/200.
Şedinţa publică din 1 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3705 din 4 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe şi a obligat pârâtul să primească cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române, într-un termen scurt, rezonabil.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, faptul că în ianuarie 2009, reclamantul s-a adresat Secţiei Consulare a Ambasadei Românei la Chişinău cu o cerere prin care a solicitat să fie invitat să depună cererea de redobândire a cetăţeniei române, solicitare la care neprimind răspuns, în luna martie 2009, s-a adresat pârâtului MAE, la care i s-a răspuns că va fi invitat să-şi depună cererea în momentul în care aceasta va fi procesată.
Instanţa a reţinut în esenţă, faptul că dificultăţile organizatorice pe care la reclamă pârâtul nu sunt imputabile reclamantului, acestea neputând constitui o justificare pentru depăşirea unui termen rezonabil de soluţionare a cererii.
Instanţa a apreciat că dacă ar fi primite susţinerile pârâtului potrivit cărora numai pentru primirea dosarelor şi a cererilor este nevoie de un termen rezonabil, atunci întreaga procedură ar dura ani de zile, ceea ce evident nu se mai poate subscrie unui termen rezonabil aşa cum stipulează art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, ratificată prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002.
Solicitarea reclamantului privind stabilirea de către instanţă a unui termen de 30 de zile în care pârâtul să îi primească cererea, a fost respinsă de către instanţă, reţinându-se că nu sunt aplicabile cauzei dispoziţiile referitoare la termenul de soluţionare al petiţiilor prevăzut de OG nr. 27/2002 şi nici cel prevăzut de Legea nr. 554/2004, în privinţa cererii reclamantului fiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 21/1991, pârâtul fiind astfel obligat să primească cererea de redobândire a cetăţeniei într-un termen scurt, rezonabil.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul susţine că în mod greşit prima instanţă a reţinut că „neindicarea niciunui termen pentru depunerea cererilor ... este o măsură arbitrară", arătând că astfel cum a demonstrat şi în faţa instanţei de fond, în jurisprudenţa europeană, termenul rezonabil nu este neapărat un termen scurt şi că există o justificare argumentată a împrejurării că reclamantului nu i s-a stabilit încă o dată pentru a depune cererea de redobândire a cetăţeniei române.
Recurentul susţine apoi, că la data formulării recursului, stadiul procesării cererilor de redobândire a atins un nivel satisfăcător faţă de anii anteriori, prin deschiderea unei noi locaţii a Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău. Dar acumularea cererilor de intenţie a cetăţenilor moldoveni pentru redobândirea cetăţeniei din perioada când nu se înregistra ritmul actual de lucru (peste 360.000 de solicitări) generează şi astăzi o mare dificultate în îndeplinirea doleanţelor acestor cetăţeni de a fi programaţi cât mai repede în vederea depunerii actelor.
În lipsa unei culpe administrative, recurentul consideră că nu putea fi obligat în baza legii contenciosului administrativ (cu discriminarea persoanelor ce au depus cereri anterior reclamantului dar care nu au formulat acţiune în instanţă), să schimbe ordinea cronologică stabilită şi să primească cererea reclamantului.
Consideră recurentul, că nu a fost indicat un temei legal pentru a sprijini ideea că stabilirea în cadrul activităţii MAE a unei ordini cronologice de procesare a cererilor de redobândire a cetăţeniei poate fi asimilată unui refuz nejustificat, simpla trecere a timpului neputând fi asimilată ipotezelor cuprinse în definiţia legală a acestui termen juridic.
„Termenul rezonabil" de soluţionare a cererii, invocat de reclamant, nu se regăseşte în legislaţia română de lege lata.
Recurentul mai menţionează că durata acestui termen rezonabil a fost decantată în jurisprudenţa CEDO dar, chiar şi aşa, ea nu se aplică decât în cazurile expres specificate, în condiţiile în care solicitanţii sunt rezidenţi în ţara a cărei cetăţenie o solicită, durata analizării cererii determină o vătămare prin limitarea drepturilor individului faţă de celelalte persoane în mijlocul cărora trăieşte în mod statornic şi care se bucură de plenitudinea beneficiilor oferite de statutul de cetăţean, ipoteză în care nu se regăseşte reclamantul.
Pe de altă parte, instanţa nu avea nici un temei legal pentru a obliga MAE să primească cererile reclamantului ... într-un „termen scurt, rezonabil" iar sistemul românesc de drept, având origine continentală (franceză şi germană) nu admite decât aplicarea metodei tehnico-juridice de interpretare a legii (conform dispoziţiilor normative scrise) şi este inacceptabil ca instanţa română să judece în echitate, potrivit sistemului de drept cutumiar, specific spaţiului anglo-saxon.
Determinarea termenului rezonabil de procesare a unor astfel de solicitări se stabileşte în funcţie de toate circumstanţele relevante.
Recurentul susţine apoi, că având în vedere că legiuitorul a stabilit că numărul maxim de cereri primite în interval de un an pentru fiecare oficiu consular nu poate depăşi 30.000 de persoane, şi cum în baza de date a Secţiei Consulare a României în Republica Moldova se regăsesc peste 300.000 de cereri de programare pentru depunerea dosarului de redobândire a cetăţenei, criteriul cronologic de programare, fixat deja în practica MAE a dobândit un deplin suport legal, şi mai mult, are un caracter obligatoriu atât faţă de autoritatea solicitată, cât şi faţă de petenţi.
In ceea ce priveşte eforturile MAE de a găsi soluţii de „lege ferenda", recurentul menţionează la data de 19 noiembrie 2009 a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru aprobarea OUG nr. 36/2009 ce modifică şi completează Legea nr. 2/1991, potrivit căruia cererea şi documentele vizând recunoaşterea cetăţeniei române vor putea fi înregistrate şi la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcţiei Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, astfel că nu se poate invoca lipsa de diligentă a Statului Român pentru deblocarea impasului real în care s-a ajuns la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău în activitatea de colectare a cererilor actuale de redobândire a cetăţeniei române.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
In cauză, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii deoarece prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt în raport cu materialul probator administrat şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Aşa cum, corect, a reţinut şi instanţa de fond, intimatul-reclamant s-a adresat în mai multe rânduri recurentului pârât, solicitând a fi programat la o anumită dată pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române, în temeiul Legii nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dar cererile acestuia nu au fost soluţionate de către autoritatea pârâtă care a invocat motive de ordin administrativ organizatoric.
Ne aflăm aşadar, în ipoteza „nesoluţionării în termenul legal a unei cereri", prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, cererea formulată de intimatul-reclamant fiind aceea de a li se stabili o dată pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române a cărei soluţionare se încadrează în competenţa de soluţionare instanţei de contencios administrativ.
Prin urmare, în mod corect şi legal, instanţa de fond a constatat refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Afacerilor Externe - de a soluţiona cererea reclamantului-intimat şi 1-a obligat pe acesta la primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române, într-un termen „scurt, rezonabil".
Instanţa de control judiciar nu poate primi susţinerea recurentului în sensul că există un număr foarte mare de cereri, care depăşesc capacitatea de procesare a Secţiei Consulare a Ambasadei, deoarece autorităţile naţionale trebuie să ia măsurile necesare pentru respectarea principiului celerităţii, care guvernează materia aflată în discuţie.
Totodată, stabilirea de către instanţă, în sarcina pârâtului a unui termen ..scurt, rezonabil" pentru primirea cererilor reclamantului, a fost făcută în stricta aplicare a cadrului legal existent în materie, respectiv în aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Convenţia Europeană pentru Cetăţenie, adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 (dispoziţii anterior citate) precum şi a dispoziţiilor art. 18 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ, potrivit cărora, „Instanţa, soluţionând cererea (...) poate stabili, prin dispozitiv (...) un termen de executare"....
În aceste condiţii, susţinerea recurentului privitoare la lipsa de temei juridic a hotărârii primei instanţe, în ceea ce priveşte stabilirea acestei obligaţii în sarcina sa, este vădit nefondată.
Faptul că legiuitorul român a hotărât să îmbunătăţească cadrul legislativ în ceea ce priveşte procedura de primire a cererilor de redobândire a cetăţeniei române , prin adoptarea Legii nr. 359/2009, privind aprobarea OUG nr. 36/2009 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, constituie un aspect irelevant în cauză, întrucât faptul că, potrivit art. II din noua lege, începând cu 1 ianuarie 2010, în vederea înregistrării cererilor de redobândire sau acordare a cetăţeniei române, formulate în temeiul dispoziţiilor art. 10 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se vor înfiinţa birouri teritoriale în subordinea Direcţiei cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, nu poate fi primit ca argument pertinent pentru justificarea nesoluţionării într-un termen rezonabil a cererii reclamantului, imposibilitatea asigurării anterioare de către Statul Român a unui cadru administrativ corespunzător pentru preluarea şi analiza într-un termen rezonabil a cererilor de genul celei în discuţie, neputându-i fi opusă reclamantului.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat în cauză este nefondat şi va fi respins, cu aplicarea şi a dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 3705 din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2843/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3017/2010. Contencios → |
|---|
