ICCJ. Decizia nr. 2712/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2712/2010
Dosar nr. 8352/2/2008
Şedinţa publică din 21 mai 2010
Asupra cererilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta SC R. SAa solicitat în contradictoriu cu pârâţii A.N.A.F. - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:
Anularea/desfiinţarea în parte, a Deciziei nr. 248 din 11 iulie 2008 emisă de A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, anularea/desfiinţarea în parte a Deciziei de impunere nr. 84 din 19 martie 2008 şi Raportului de inspecţie fiscală ce au stat Ia baza emiterii Deciziei nr. 248 din 11 iulie 2008, precum şi a oricăror documente aferente acestora, cu consecinţa anularii obligaţiei de plată a impozitelor/ taxelor/ contribuţiilor/ obligaţiilor fiscale accesorii.
Anularea/desfiinţarea în tot a Deciziei nr. 397 din 27 noiembrie 2008 emisă de A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor privind soluţionarea contestaţiei formulate de R. împotriva Deciziilor de calcul accesorii x din 18 august 2008 şi y din 18 august 2008 (9 decizii) emise de A.N.A.F. - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili cu consecinţa anularii obligaţiei de plata a obligaţiilor fiscale accesorii menţionate in cuprinsul prezentei;
Restituirea sumelor plătite de reclamantă în baza actelor/dispoziţiilor/obligaţiilor anulate de către instanţa de judecată.
Prin sentinţa nr. 2279 din 28 mai 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta SC R. SA în contradictoriu cu pârâţii A.N.A.F. –Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.
Prin Decizia nr. 1543 din 17 martie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de SC R. SA împotriva sentinţei civile nr. 2279 din 28 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; a modificat sentinţa atacată în sensul că a admis în parte acţiunea şi a anulat în parte Deciziile nr. 248 din 11 iulie 2008 şi nr. 397 din 27 noiembrie 2008 emise de A.N.A.F.; a anulat în parte Deciziile de impunere x şi y din 18 august 2008 cu privire la majorările şi penalităţile de întârziere aferente impozitului de 90% calculat pentru veniturile din chirii pe perioada 1 iulie 2001 – 2 aprilie 2008, în sumă totală de 12.396.598 RON; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
La data de 31 martie 2010 reclamanta-recurentă S.C. ”Romtelecom” SA a formulat cerere de completare, lămurire sau îndreptare a deciziei nr. 1543 din 17 martie 2010, pronunţată în dosarul nr. 8352/2/2008.
Cu privire la completarea deciziei s-a arătat că se impune şi admiterea capătului de cerere având ca obiect restituirea sumei de 12.396.598 RON reprezentând majorări şi penalităţi de întârziere aferente impozitului de 90% pentru veniturile din chirii.
Referitor la lămurirea întinderii dispozitivului s-a considerat că prin anularea actelor administrativ-fiscale pentru suma de 12.396.598 RON, implicit organele fiscale trebuie să restituie această sumă.
În ceea ce priveşte îndreptarea erorii materiale, recurenta a solicitat să se menţioneze expres admiterea cererii de restituire a sumei de 12.396.598 RON.
În drept, cererea s-a întemeiat pe prevederile art. 2822 C. proc. civ., art. 2811 C. proc. civ. şi art. 281 C. proc. civ.
Înalta Curte, examinând cererea recurentei- reclamante constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele care se vor expuse în continuare.
Prin Decizia nr. 1543 din 17 martie 2010, Înalta Curte a admis recursul declarat de a admis recursul declarat de SC R. SA; a modificat sentinţa primei instanţe, a admis în parte acţiunea şi a anulat în parte Deciziile nr. 248 din 11 iulie 2008 şi nr. 397 din 27 noiembrie 2008 emise de A.N.A.F.; a anulat în parte Deciziile de impunere X şi Y din 18 august 2008 cu privire la majorările şi penalităţile de întârziere aferente impozitului de 90% calculat pentru veniturile din chirii pe perioada 01 iulie 2001 – 02 aprilie 2008, în sumă totală de 12.396.598 RON au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Legislaţia aplicabilă
Art. 281. - (1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Art. 2811. - (1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
Art. 2812. - (1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
Înalta Curte precizează că în raport de modul de redactare a dispozitivului deciziei se constată că instanţa s-a pronunţat asupra tuturor cererilor reclamantei.
Astfel, a admis acţiunea şi a anulat în parte actul de control în ceea ce priveşte suma de 12.396.598 RON, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În acest fel instanţa de recurs s-a pronunţat explicit, întrucât instanţa de fond a respins acţiunea în totalitate, iar în recurs s-a admis în parte acţiunea, pentru suma expres indicată în dispozitivul deciziei, astfel că nu există nicio omisiune de pronunţare asupra unui capăt de cerere.
Prin menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei atacate instanţa de recurs s-a pronunţat şi asupra celorlalte cereri, în sensul că acestea au rămas respinse, potrivit sentinţei.
Prin cererea prezentă de completare a dispoziţiilor se tinde de fapt la modificarea soluţiei adoptate, teză care nu se circumscrie art. 2812 C. proc. civ.
Cererea de lămurire a întinderii dispozitivului deciziei, în sensul că anularea actelor conduce implicit la restituirea sumelor, este nefondată, potrivit celor ce se vor arăta în continuare.
Procedura de restituire a sumelor încasate fără temei la buget şi modalitatea de acordare a dobânzii este reglementată de C. proCod Fiscal, în cadrul art. 117 – restituiri de sume.
Legislaţia aplicabilă, C. proCod Fiscal art. 117 – Restituiri de sume: alin. (1): „Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
(d) – cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
(f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii.
alin. (8) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligaţii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenţa obligaţiilor fiscale restante, diferenţa rezultată restituindu-se debitorului.
Art.70 – (1).Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
În materia restituirilor de sume de la buget şi a dobânzilor aferente sumelor de restituit de la buget se aplică dispoziţiile C. proCod Fiscal
Drepturile şi obligaţiile părţilor din raporturile juridice fiscale sunt reglementate de C. proCod Fiscal, ale cărui prevederi se aplică, începând cu 01 ianuarie 2004, oricăror sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, în măsura în care prin lege nu se dispune altfel (art. 1 alin. (2) C. proCod Fiscal).
Potrivit art. 117 alin. (1) C. proCod Fiscal, sumele se restituie de la buget, la cerere.
Aşadar, cererea debitorului este cea care declanşează procedura restituirii.
Având în vedere că modalitatea de restituire a sumelor de la buget este reglementată expres în C. proCod Fiscal şi ţinând seama şi de prevederile art. 1 alin. (2) C. proCod Fiscal, reclamanta urmează să parcurgă această procedură.
Aşadar, cererea de restituire este o cerere ulterioară, care se soluţionează distinct şi potrivit regulilor prevăzute în art. 117 şi art. 70 C. proCod Fiscal
Instanţa nu se putea pronunţa implicit asupra unei astfel de cereri, din moment ce ca efect al anulării în parte a actului de control se declanşează o nouă procedură fiscală.
Pentru motivele expuse mai sus, şi cererea de îndreptare a erorii materiale este neîntemeiată.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererile formulate de recurenta-reclamantă SC R. SA
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererile de completare, lămurire şi îndreptare formulate de SC R. SA îndreptate împotriva Deciziei nr. 1543 din 17 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2687/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2708/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
