ICCJ. Decizia nr. 2697/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2697/2010
Dosar nr. 7842/86/2008
Şedinţa publică din 21 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Suceava, reclamantul G.I. a chemat în judecată Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia de a-i recunoaşte calitatea de luptător în Rezistenţa Anticomunistă din perioada dictaturii.
Prin sentinţa nr. 460 din 10 aprilie 2008, Tribunalul Suceava a respins ca prematur introdusă cererea reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, calea de atac fiind soluţionată de Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 1429 din 06 noiembrie 2008, prin care s-a dispus admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, instanţei de fond.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 7842/86/2008.
Prin sentinţa nr. 772 din 16 aprilie 2009, Tribunalul Suceava a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei - în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Suceava a reţinut, în esenţă următoarele:
Potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Curţile de Apel judecă în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.
Întrucât reclamantul a formulat acţiune împotriva Statului Român - prin Ministerul Finanţelor care este o autoritate centrală, Tribunalul a apreciat că soluţionarea cauzei este de competenţa Curţii de Apel Suceava - secţii comercială, contencios administrativ şi fiscal, motiv pentru care, în temeiul art. 158 din C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a cauze în favoarea acestei instanţe.
La termenul de judecată din data de 29 iunie 2009 instanţa, din oficiu, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi i-a pus în vedere reclamantului G.I., să precizeze dacă înţelege să se judece în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei - Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă, având în vedere că această instituţie a emis Decizia nr. 65/2003 pe care reclamantul a înţeles să o conteste.
Pentru termenul de judecată din data de 25 septembrie 2009, reclamantul a precizat în memoriul depus că înţelege să se judece cu Ministerul Justiţiei - Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă, acesta fiind citat în cauză în calitate de pârât.
Pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 200 din 30 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, în contencios administrativ având ca obiect refuz acordare drepturi formulată de reclamantul G.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei Bucureşti - Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă, a constatat că pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, nu are calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că din probele administrate de comisie, respectiv adresa CNSAS nr. P/1896/05/2006 şi adresa nr. S/100284 din 25 iulie 2005 emisă de S.R.I., nu rezultă că sunt întrunite condiţiile reglementate de art. 1 din OUGnr. 214/1999.
Instanţa de fond a precizat în considerentele sentinţei că în raport de susţinerile reclamantului formulate prin cererea adresată comisiei, în sensul că a fost privat de libertate în locuri de deţinere şi pentru efectuarea de cercetări, proba cu martori este inadmisibilă.
S-a mai arătat că reclamantul nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 3 din OUG nr. 214/1999.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul.
În motivele de recurs a susţinut că se impunea administrarea probei cu martori pentru a dovedi că în perioada 1959 – 1989 împotriva sa au fost luate măsuri administrative abuzive în sensul că în timpul delegaţiilor de partid şi de stat era luat de acasă sau de la locul de muncă şi dus la organele de miliţie.
A mai arătat că nu era luat în evidenţă atunci când era arestat abuziv.
A precizat recurentul că a avut legături apropiate cu numitul O.D., care a fost condamnat politic şi că împreună cu acesta a luptat contra comunismului.
A depus la dosar sentinţa nr. 2/1982, o declaraţie extrajudiciară a numitului O.O., procesul verbal din 28 octombrie 1981.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, acţiunea reclamantului, probele cauzei şi legislaţia aplicabilă, reţine:
Situaţia de fapt
Prin cererea nr. 742/2000 reclamantul G.I. a solicitat să i se acorde calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Prin Decizia nr. 65/2006, Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă a respins cererea acestuia cu motivarea că din probele administrate nu rezultă că împotriva sa au fost luate măsuri administrative abuzive de natura celor reglementate în art. 2 şi 3 din OUGnr. 214/1999.
Legislaţia aplicabilă
OUG nr. 214/1999 – art. 1 alin. (1)- Prin prezenta OUG se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 06 martie 1945 - 14 decembrie 1989
Art.3- Prin măsuri administrative abuzive se înţelege orice măsuri luate de organele fostei miliţii sau securităţi ori de alte organe ca urmare a săvârşirii unei fapte în scopurile menţionate la art. 2 alin. (1), în baza cărora s-a dispus:
a) privarea de libertate în locuri de deţinere sau pentru efectuarea de cercetări;
b) internarea în spitale de psihiatrie;
c) stabilirea de domiciliu obligatoriu;
d) strămutarea într-o altă localitate;
e) deportarea în străinătate, după 23 august 1944, pentru motive politice;
f) exmatricularea din şcoli, licee şi facultăţi
g) încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice şi dovedite cu acte scrise, administrativ sau judecătoreşti, de la acea dată.
Din analiza legislaţiei aplicabile în materia supusă controlului judiciar rezultă că pentru a se recunoaşte unei persoane calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă se impune ca acesta fie să fi fost condamnat din motive politice, fie să fi fost supus unor măsuri administrative abuzive, din motive politice.
Legiuitorul a explicat în mod limitativ în art. 3 al OUG nr. 214/1999 care este întinderea noţiunii de măsuri administrative abuzive
Reclamantul-recurent a susţinut că în perioada 1959 – 1989, împotriva sa au fost luate măsuri administrative abuzive, în sensul că era privat de libertate de organele de miliţie atunci când în zonă se aflau delegaţii de partid sau de stat.
Din adresa din 9 februarie 2006 a C.N.S.A.S. rezultă că verificarea documentelor referitoare la G.I. nu a condus la identificarea de documente care să ateste ca împotriva acestuia au fost luate măsuri administrative abuzive.
Aceeaşi situaţie rezultă şi din adresa din 25 iulie 2005 emisă de S.R.I.
În ceea ce priveşte legătura reclamantului cu O.D., Înalta Curte reţine că acesta a fost audiat ca martor în dosarul lui O., persoană cercetată pentru infracţiuni săvârşite din motive politice şi de asemenea s-a efectuat la locuinţa sa o percheziţie, tot în considerarea relaţiei avute cu numitul O.
Însă, aceste elemente nu se circumscriu noţiunii de privare de libertate în locuri de deţinere sau pentru efectuarea de cercetări şi nici aceleia de măsuri administrative abuzive.
În consecinţă, soluţia pronunţată de Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă precum şi sentinţa instanţei de fond sunt temeinicie şi legale, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.I. împotriva sentinţei civile nr. 200 din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2704/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2695/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
