ICCJ. Decizia nr. 2725/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2725/2010
Dosar nr. 4681/2/2009
Şedinţa publică din 25 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de faţă, constată că prin cererea precizată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 22 mai 2009, reclamantul K.W.K. şi Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Apatrizilor şi Refugiaţilor au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Centrul de Cazare şi Proceduri Bucureşti, anularea Hotărârii nr. 3054670 din 12 mai 2009, emisă de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi obligarea acestuia la acordarea statului de refugiat politic.
Cererea nu a fost motivată în fapt.
În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 23, 26, 55 din Legea nr. 12/2006, art. 1A din Convenţia de la Geneva, art. 2 şi 3 din C.E.D.O.
În dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei actul contestat, şi alte înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti în raport cu dispoziţiile art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006.
Pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive , având în vedere dispoziţiile art. 1 din HG nr. 639/2007 şi faptul că actul a cărui anulare se solicită a fost emis de Oficiul Român pentru Imigrări.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4110 din 24 noiembrie 2009 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti reţinând în esenţă că potrivit dispoziţiilor art. 64 (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, plângerea împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări prin care se respinge o cerere de acordare a statutului de refugiat, se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul K.W.K.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului constată că recursul nu a fost motivat aşa cum prevăd dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.
Aşa fiind, şi având în vedere dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, şi cum nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, se va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de K.W.K. reprezentat de Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Apatrizilor şi Refugiaţilor împotriva sentinţei civile nr. 4110 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2510/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2682/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
