ICCJ. Decizia nr. 2724/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2724/2010
Dosar nr. 2278/2/2009
Şedinţa de la 25 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 3 martie 2009 reclamantul H.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Paşapoarte şi Directorul General al Direcţiei Generale de Paşapoarte - Comisarul şef de poliţie S.A.V. obligarea Direcţiei Generale de Paşapoarte să clarifice situaţia sa privind cetăţenia română, respectiv să constate că este cetăţean român din naştere, din părinte român în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii şi obligarea în solidar a pârâţilor la plata unei penalităţi în cuantum de 1000 lei pe fiecare zi de întârziere de la expirarea termenului menţionat.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că s-a născut la data de 28 februarie 1949 în Israel iar tatăl său H.L. era cetăţean român fiind născut la data de 21 mai 1926 în România. Tatăl său a fost nevoit să emigreze în Israel în contextul celui de-al doilea război mondial, însă nu a pierdut şi cetăţenie română.
În opinia reclamantului Direcţia Generală de Paşapoarte are atribuţii în lămurirea situaţiei privind cetăţenia română aşa cum rezultă din disp. art. 29 alin. (4) şi art. 35 din Legea nr. 248/2005 şi art. 23 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi.
Reclamantul s-a adresat cu o cerere înregistrată sub nr. 2914430, însă Direcţia Generală de Paşapoarte a răspuns că nici reclamantul nici tatăl său nu figurează în evidenţele ei, fapt care echivalează cu un refuz nejustificat de soluţionare a cererii.
Împotriva acestui răspuns a formulat plângere prealabilă, însă nici aceasta nu a primit o soluţie favorabilă.
Printr-o cerere precizatoare, reclamantul a arătat că înţelege să-şi modifice acţiunea solicitând instanţei să constate că este cetăţean român prin naştere din părinte cetăţean român conform disp. art. 4, art. 5, art. 34 din Legea nr. 21/1991, să fie obligată pârâta să elibereze actul administrativ care să ateste că este cetăţean român în conformitate cu art. 35 din Legea nr. 248/2005 în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii şi să fie obligaţi pârâţii în subsidiar, la plata unei penalităţi în cuantum de 1000 lei pe fiecare zi de întârziere de la expirarea termenului menţionat.
Pârâtul a formulat întâmpinare, arătând că a răspuns la cererea reclamantului comunicând faptul că nu există înregistrări privind reclamantul sau tatăl acestuia. Răspunsul negativ nu echivalează cu un refuz nejustificat. De asemenea, s-a arătat prin întâmpinare că Direcţia Generală de Paşapoarte furnizează informaţii la cererea autorităţilor care trebuie să elibereze acte de identitate, de călătorie sau de stare civilă. Direcţia Generală de Paşapoarte nu are competenţa de a constata îndeplinirea condiţiilor pentru redobândirea cetăţeniei române.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3043 din 6 octombrie 2009 a respins acţiunea formulată de reclamantul H.R. în contradictoriu cu Direcţia Generală de Paşapoarte şi Directorul General al Direcţiei Generale de Paşapoarte - Comisarul şef de poliţie S.A.V. ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Art. 35 din Legea nr. 248/2005 prevede că „Cetăţeanului român care are domiciliul în străinătate şi solicită autorităţilor competente române eliberarea documentelor de identitate, de călătorie sau de stare civilă, dar nu poate face dovada cetăţeniei române, i se eliberează documentele respective, în condiţiile legii, numai după ce se atestă de către Direcţia Generală de Paşapoarte, la cererea acestor autorităţi, faptul că solicitantul este cetăţean român".
Aşadar, atestarea pe care o face Direcţia Generală de Paşapoarte la solicitarea autorităţilor competente nu este un act administrativ propriu-zis ci operaţiune prealabilă emiterii unui act. Această atestare se face doar la solicitarea autorităţilor competente şi exclusiv în scopul eliberării paşaportului.
În nici un caz înscrisul emis de Direcţia Generală de Paşapoarte nu constituie prin el însuşi un act doveditor al cetăţeniei române (această funcţie având-o doar paşaportul).
În concluzie, dovedirea calităţii de cetăţean român nu se poate face nici pe calea unei acţiuni în constatare (instanţa neputându-se substitui autorităţii publice competente să emită unul dintre actele care potrivit legii fac dovada cetăţeniei române) şi nici printr-o cerere adresată în mod direct Direcţiei Generale de Paşapoarte pentru eliberarea unui certificat care să ateste calitatea de cetăţean român întrucât un astfel de înscris nu are o astfel de semnificaţie juridică şi reprezintă o operaţiune administrativă prealabilă necesară pentru eliberarea unui paşaport.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
La termenul de judecată din data de 25 mai 2010 apărătorul recurentului-reclamant a depus la dosarul cauzei adeverinţa eliberată de Direcţia Cetăţenie nr. 20165/DC din 16 decembrie 2009 precum şi certificatul de naştere Seria NJ nr. 538510 eliberat de Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti solicitând admiterea recursului şi respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect iar nu ca neîntemeiată.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul, prin acţiunea formulată, a solicitat obligarea Direcţiei Generale de Paşapoarte şi Directorului General al Direcţiei Generale de Paşapoarte - Comisarul şef de poliţie S.A.V. la clarificarea situaţiei sale privind cetăţenia română, respectiv să constate că este cetăţean român.
Prima instanţă a respins ca neîntemeiată cererea reţinând pe de o parte dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 248/2005 potrivit cărora: „Cetăţeanului român care are domiciliul în străinătate şi solicită autorităţilor competente române eliberarea documentelor de identitate, de călătorie sau de stare civilă, dar nu poate face dovada cetăţeniei române, i se eliberează documentele respective, în condiţiile legii, numai după ce se atestă de către Direcţia Generală de Paşapoarte, la cererea acestor autorităţi, faptul că solicitantul este cetăţean român" iar pe de altă parte faptul că eliberarea de către Direcţia Generală de Paşapoarte, a unui certificat care să ateste calitatea de cetăţean român reprezintă doar o operaţiune prealabilă administrativă necesară pentru eliberarea unui paşaport.
Din actele depuse la dosarul cauzei reiese că reclamantului H.R. la data de 16 decembrie 2009 prin adeverinţa nr. 20165/DC i s-a recunoscut cetăţenia română conform art. 34 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991.
În baza acestei adeverinţe Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti a procedat la eliberarea certificatului de naştere al reclamantului Seria NJ nr. 538510 precum şi a Certificatului de căsătorie seria CE nr. 074209.
Aşa fiind şi constatând că reclamantului i s-a recunoscut cetăţenia română urmează a se admite recursul declarat cu consecinţa respingerii acţiunii ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de H.R. împotriva sentinţei civile nr. 3043 din 6 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul H.R. ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2722/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2726/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
