ICCJ. Decizia nr. 2726/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2726/2010
Dosar nr. 6890/2/2009
Şedinţa publică din 25 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18 iulie 2009, reclamantul I.N.C.D.U.A.T.U. Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei suspendarea executării procesului-verbal de constatare din 17 februarie 2009 al D.C.V.U.F.C., până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 4983/2/2009, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că înainte de deblocarea tranşei de plată intermediară au fost verificate înscrisurile, constatându-se că Institutul a respectat întru totul prevederile contractuale şi legale în materie, fiind emis proiectul de proces verbal de constatare care reţinea lipsa oricăror nereguli privind justificarea retragerilor efectuate de beneficiar în perioada 01 ianuarie 2007 - 31 noiembrie 2007 (adresa CA 122944 din 30 octombrie 2008).
În acelaşi sens, prin adresa 3540 din 21 septembrie 2009 s-a transmis ultimul proiect al procesului verbal de constatare în care se concluziona că „nu există nereguli privind decontarea cheltuielilor efectuate de beneficiar pe perioada 01 ianuarie 2008 -30 noiembrie 2008.
Cu toate acestea, prin adresa CA 19245 din 24 martie 2009 a fost comunicat procesul-verbal de constatare privind contractul RO 2004/016-772 05 februarie 02 septembrie în care se concluziona că reclamanta nu a respectat prevederile contractuale şi i se imputa întreaga sumă plătită în cadrul proiectului, calificată ca neeligibilă, sumă în cuantum de 69.920 Euro la care se adaugă penalităţi şi dobânzi, în total 70.030,57 Euro.
Reclamantul a criticat nerespectarea dispoziţiilor procedurale care-i confereau dreptul la apărare, şi a invocat motive de nelegalitate a actului administrativ sub aspectul condiţiilor de fond: nu s-a dispus expres rezilierea contractului, s-a dispus în mod abuziv rambursarea integrală, nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 12.4 din anexa II, nu se indică motivul de reziliere [lit. d), e), g)] singurul aspect concret imputat fiind efectuarea unor cheltuieli considerate neeligibile în sumă totală de 5950 Euro, care însă au fost restituite până la 21 octombrie 2008, anterior finalizării controlului, inclusiv dobânda legală.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2990 din 29 septembrie 2009 a admis acţiunea formulată de reclamantul I.N.C.D.U.A.T.U.P. Bucureşti şi a dispus suspendarea executării măsurilor dispuse prin procesul-verbal din 17 februarie 2009 până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 4983/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 pentru suspendarea executării actului administrativ respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Curtea, verificând în prealabil regularitatea recursului, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/ 2004.
Potrivit acestor dispoziţii „hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare".
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că hotărârea atacată a fost comunicată recurentului la data de 29 octombrie 2009 iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de 13 noiembrie 2009 prin poştă, potrivit ştampilei aplicată pe plicul aflat la fila 5 a dosarului de recurs, depăşindu-se aşadar termenul legal de 5 zile prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
Cum în cauză recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa lui, se va constata că recursul este tardiv formulat.
Faptul că, din eroare, în cuprinsul hotărârii pronunţate de prima instanţă s-a trecut drept termen de recurs 15 zile de la comunicare în loc de 5 zile de la comunicare nu este de natură a atrage exonerarea recurentei de această sancţiune procedurală.
Termenul de recurs de 5 zile de la comunicare, în cazul hotărârilor prin care se suspendă executarea actului administrativ atacat în condiţiile contenciosului administrativ este expres şi imperativ prevăzut de legea specială şi el trebuie respectat neputându-se invoca vreun motiv de necunoaştere a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului împotriva sentinţei civile nr. 2990 din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2724/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2728/2010. Contencios → |
|---|
