ICCJ. Decizia nr. 2728/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2728/2010
Dosar nr. 340/32/200.
Şedinţa publică din 25 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 340/32/2009 la Curtea de Apel Bacău, reclamantul N.C. a solicitat constatarea nulităţii absolute a ordinului nr. 1080 din 25 mai 2009, emis de Ministerul Finanţelor Publice, Preşedintele A.N.A.F.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că:
- ordinul 1080 din 22 mai 2009 al Preşedintelui a fost înaintat titularului în afara termenului prevăzut de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, respectiv 5 zile lucrătoare de la emitere. Astfel, ordinul a fost emis la data 22 mai 2009 şi a fost primit de reclamant la data de 01 iunie 2009.
- ordinul contestat a fost emis cu încălcarea prevederilor HG nr. 533/2007 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, care la art. 3 alin. (4) prevede „comisarii şefi ai secţiilor judeţene şi ai secţiei Municipiului Bucureşti, care sunt numiţi în condiţiile Legii nr. 188/1999 republicată prin ordin al preşedintelui A.N.A.F., cu avizul conform al ministrului finanţelor publice".
Ordinul nu este şi nu poartă avizul cerut de art. 3 alin. (4) din HG 533/2007.
În ordinul 1080 din 22 mai 2009 nu este prevăzut dreptul la apărare, respectiv termenul în care se poate contesta actul administrativ şi instanţa căreia trebuie să se adreseze cu această contestaţie.
Conform HG nr. 1344/2007 privind măsurile de funcţionare şi organizare a comisiilor de disciplină, art. 50 alin. (3) lipsa elementelor privind termenul de contestare [lit. d)] şi instanţa căreia trebuie adresată contestaţia [lit. e)] atrag nulitatea absolută a deciziei sau actului dat. Acelaşi lucru este prevăzut şi de art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii.
Pe fondul cauzei reclamantul a solicitat anularea Ordinului 1080 din 22 mai 2009 ca fiind nelegal şi netemeinic, deoarece prin OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice nu s-au modificat prevederile legale specifice, respectiv:
- OUG 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare aprobată prin Legea nr. 132/2004 cu modificările ulterioare;
- HG 533/2003 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare cu modificările ulterioare, care la art. 6 prevede „ secţiile judeţene şi secţia Municipiului Bucureşti sunt conduse fiecare de către un comisar şef de secţie ."
- Ordinul 152/2008 a M.E.F.P. pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare care la art. 4, alin. (4) au înscris aceeaşi prevedere ca cea din HG nr. 533/2003, iar în Secţiunea a 15-a, art. 19 prevede atribuţiile funcţiei de comisar şef de secţie;
Pârâta, prin întâmpinarea formulată a invocat lipsa de interes a acţiunii, iar pe fond, respingerea acesteia ca nefondată.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 169 din 24 noiembrie 2009 a respins acţiunea formulată de N.C. ca nefondată. Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 1080 din 25 mai 2009 emis de Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F. s-a dispus ca începând cu data de 25 martie 2009, ca urmare a desfiinţării funcţiei publice de conducere de comisar şef secţie, reclamantul N.C. a fost eliberat din funcţia de comisar şef la Garda Financiară, Secţia Judeţeană Neamţ, şi numirea sa pe funcţia publică de comisar şef divizie la garda financiară, Secţia Judeţeană Neamţ.
Critica recurentului privind necomunicarea ordinului contestat în termenul prevăzut de art. 99 din Legea nr. 188/1999 este neîntemeiată întrucât Ordinul a fost emis la data de 22 mai 2009; adresa nr. 604432 din 29 mai 2009 a fost înregistrată la Garda Financiară, Secţia Neamţ, iar la 01 iunie 2009, reclamantul a semnat de primirea acestuia.
În ceea ce priveşte avizul conform al Ministerului Finanţelor Publice acesta nu era necesar la emiterea ordinului; astfel Ordinul nr. 715 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Finanţelor prevede că Ministerul Finanţelor Publice delegă atribuţiile ce rezultă din aplicarea prevederilor OUG 37/2009, preşedintelui A.N.A.F.
Chiar dacă OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin OUG nr. 105 din 6 octombrie 2009 nu se prevede că toate actele emise anterior sunt nule şi nici nu se face referire la faptul că Ministerul Finanţelor nu mai poate delega atribuţii către preşedintele A.N.A.F.
Pe fondul cauzei din întregul material probator rezultă că postul pe care 1-a ocupat reclamantul s-a desfiinţat.
Astfel conform OUG nr. 37/2009 funcţiile publice de comisar şef secţie şi comisar adjunct ale secţiilor judeţene s-au desfiinţat, instituţiile fiind conduse de director coordonator şi director coordonator adjunct.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs reclamantul N.C.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esenţă, următoarele.
Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor excepţiilor invocate prin acţiune, respectiv nu s-a pronunţat cu privire la nemenţionarea, în cuprinsul Ordinului 1080 din 22 mai 2009 a Preşedintelui A.N.A.F., a termenului în care se poate contesta actul administrativ şi a instanţei în faţa căreia se poate formula contestaţia. De asemenea, prima instanţă nu s-a pronunţat, susţine reclamantul, asupra excepţiei privind lipsa avizului conform al Ministerului Finanţelor Publice, în privinţa Ordinul 1080/2009.
Ordinul 1080/2009 a Preşedintelui A.N.A.F., a mai arătat reclamantul, a avut la bază OUG nr. 37/2009 care a fost abrogată prin OUG nr. 105/2009 şi care, la rândul ei, prin Decizia nr. 1257/2009 a Curţii Constituţionale a fost declarată neconstituţională, astfel că şi OUG nr. 37/2009 şi actele emise în baza acesteia sunt nule.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente.
Având ca reper art. 261 pct. (5) C. proc. civ., rezultă că hotărârea atacată nu satisface exigenţa legală a motivării hotărârilor judecătoreşti. Întotdeauna o hotărâre judecătorească trebuie sa conţină o analiză făcută de judecător a probelor administrate de părţile litigiului, precum şi a faptelor stabilite de instanţă, enunţându-se concluzia la care s-a ajuns cu privire la raporturile dintre părţi, arătându-se dovezile care au determinat convingerea judecătorului şi, totodată, calificarea juridică a acestor raporturi. Considerentele hotărârii trebuie să fie clare, precise şi necontradictorii, în perfectă concordanţă cu faptele stabilite. În caz contrar, nerespectarea acestor cerinţe echivalează cu o nemotivare. În speţă, hotărârea recurată nu satisface exigenţele descrise in art. 261 pct. (5) C. proc. civ. Deşi, judecătorul fondului a fost învestit cu verificarea conformităţii actului infralegislativ contestat cu actul normativ în executarea căruia a fost emis, OUG nr. 37/2009, acesta nu se ocupă deloc cu această chestiune, amintind doar că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată. În continuare, judecătorul fondului mai reţine doar că reclamantul este îndreptăţit să promoveze acţiunea în justiţie, chiar dacă şi-a dat acordul pentru ocuparea altei funcţii, precum şi că postul ocupat anterior a fost desfiinţat.
Or, cele de mai sus nu reprezintă nici pe departe o motivare a hotărârii judecătoreşti, în sensul art. 261 pct. 5 C. proc. civ., astfel că se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea judecării fondului.
Aşa fiind, recursul reclamantului N.C. va fi admis şi, potrivit art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va fi casată sentinţa civilă nr. 169 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de N.C. împotriva sentinţei civile nr. 169 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2726/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2729/2010. Contencios → |
|---|
