ICCJ. Decizia nr. 2731/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2731/2010
Dosar nr. 807/35/200.
Şedinţa publică din 25 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 7 aprilie 2009, reclamantele C.I.S. şi B.M.M. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care pârâtul să fie obligat să emită în favoarea reclamantelor, titlurile de despăgubire în valoare de 543.500 lei, valoare actualizată pentru imobilul situat în Oradea, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că, au solicitat Ministerului Finanţelor Publice la data de 24 iulie 2005 emiterea titlurilor de valoare nominală în sumă de 543.500 RON conform referatului nr. 62877 din 01 iunie 2005 emis de către Municipiul Oradea prin primar şi a dispoziţiei primarului nr. 3139 din 13 iulie 2005.
S-a mai arătat că la data de 11 februarie 2009 a fost notificată şi Comisia Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor care este obligată să actualizeze suma şi să emită titlurile de despăgubire pentru valoarea actualizată conform Legii nr. 247/2005 însă demersurile lor au rămas fără rezultat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a arătat că dosarul reclamantelor a fost repartizat unui consilier în vederea verificării legalităţii cererii de restituire în natură şi că în urma acestei verificări s-a constatat că dosarul este incomplet astfel că, au fost solicitate informaţiile necesare Primărie Municipiului Oradea adresa fiind comunicată spre ştiinţă şi reclamantelor. În urma completării dosarului, în următoarea şedinţă a comisiei central pentru stabilirea despăgubirilor, va fi desemnat un evaluator autorizat în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Referitor la solicitarea de actualizare a sumei pârâta a arătat că legea nu permite autorităţii publice să procedeze la o simplă actualizare a valorilor stabilite prin dispoziţia primarului ci este necesară o reevaluare a imobilului pentru care urmează să se acorde despăgubiri.
Curtea de Apel Cluj prin încheierea civilă nr. 216 din 14 mai 2009, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamante în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ.
Prin întâmpinarea depusă la această instanţă, pârâta a arătat că dosarul de despăgubiri al reclamantelor a fost trimis la evaluator astfel că în situaţia în care reclamantele nu-şi vor formula obiecţiuni la raportul de evaluare, acesta urmează să fie supus spre aprobare într-o şedinţă a comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor, procedându-se ulterior la redactarea deciziei.
Curtea de Apel Oradea, secţia administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 214/CA/2009-PI din 2 noiembrie 2009 a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele C.I.S. şi B.M.M. în contradictoriu cu Statul Român – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti, a obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantelor titlul de despăgubire în conformitate cu dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru imobilul situat în Oradea, judeţul Bihor.
A obligat autoritatea pârâtă să plătească reclamantelor suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă următoarele:
Prin dispoziţia nr. 3139 din 13 iulie 2005 emisă de Primarul Municipiului Oradea a fost stabilită valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit, valoare cuvenită reclamantelor C.I.S. şi B.M.M. în sumă de 5.435.000.000 lei.
Reclamantele au notificat atât pârâta cât şi Ministerul Finanţelor Publice în vederea emiterii titlurilor de despăgubire.
Cu toate acestea nici până la data soluţionării pe fond autoritatea pârâtă nu a procedat la emiterea titlului de despăgubire.
Împrejurarea că norma specială nu a menţionat un termen pentru rezolvarea cererilor de retrocedare nu poate însă încuraja autoritatea publică să tergiverseze soluţionarea acestora, iar sesizările privitoare la retrocedarea imobilelor şi acordarea de despăgubiri se impune a fi soluţionate într-un termen rezonabil.
În materie civilă, termenul rezonabil impus de art. 6 paragraf I din CEDO cuprinde şi durata unor proceduri administrative preliminare atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicţii este condiţionată de normele de drept intern, în mod obligatoriu, de parcurgerea unei asemenea proceduri, aşa cum este cazul în speţă.
Apărările pârâtei potrivit cărora soluţionarea cererii a fost întârziată de faptul că nu a fost ataşat la dosarul de despăgubiri de către Primăria municipiului Oradea înscrisuri care să descrie construcţia demolată nu poate fi avută în vedere, pe de o parte că această lipsă nu poate fi imputată reclamantelor, iar pe de altă parte deoarece nu această lipsă a determinat amânarea soluţionării cererii o perioadă mai mare de 3 ani.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul cheltuielilor de judecată, solicitând în principal exonerarea de plata acestora şi în subsidiar reducerea cheltuielilor de judecată.
A arătat că în mod greşit prima instanţă admiţând cererea a obligat autoritatea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei întrucât nu se poate reţine o culpă a Comisiei Centrale cu privire la soluţionarea dosarului nr. 3365/CC.
În urma transmiterii dosarului de către autoritatea locală s-a procedat la analizarea acestuia în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului situat în municipiul Oradea.
Cu această ocazie s-a constatat că lipsesc acte esenţiale în procesul de evaluare, acte care în mod obligatoriu ar fi trebuit să se regăsească la dosarul de despăgubire, iar lipsa acestora nu poate fi imputată autorităţii.
Pe de altă parte a mai susţinut recurenta că nu se poate reţine o culpă a Comisiei Centrale întrucât dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 stabilesc exact etapele ce trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală, fără a exista alte alternative legale de soluţionare a dosarelor privind acordarea de despăgubiri.
De altfel, la data formulării motivelor de recurs, Comisia Centrală a emis titlul de despăgubire în favoarea reclamantelor, respectiv Decizia nr. 6791 din 18 noiembrie 2009.
Reducerea cheltuielilor de judecată a fost solicitată avându-se în vedere prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., precum şi faptul că pricina la fond sa-a soluţionat la primul termen de judecată.
A mai susţinut recurenta, că un alt motiv al exonerării cheltuielilor de judecată sau reducerii cuantumului acesteia îl constituie împrejurarea, că autoritatea pârâtă nu beneficiază de un buget pentru plata acestor cheltuieli.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat.
Prin sentinţa civilă nr. 214/CA/2009-PI din 2 noiembrie 2009 Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantelor C.I.S. şi B.M.M. şi a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea reclamantelor titlul de despăgubire în conformitate cu dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru imobilul situat în Oradea.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Faţă de această prevedere, instanţa a procedat în mod legal obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că autoritatea pârâtă şi-a îndeplinit obligaţiile emiţând titlul de despăgubire, după soluţionarea pe fond a cererii reclamantelor.
Această împrejurare face imposibilă aplicarea prevederilor art. 275 C. proc. civ. potrivit cărora „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată."
Motivele invocate de recurentă, lipsa culpei sau a fondurilor la dispoziţia autorităţii, nu poate fi avută în vedere faţă de dispoziţiile invocate mai sus.
Nici solicitarea reducerii cheltuielilor de judecată nu poate fi primită în prezenta cauză.
Într-adevăr, dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. stipulează dreptul judecătorilor de a mări sau micşora onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Având în vedere însă valoarea litigiului dedus judecăţii precum şi apărările întocmite de avocat, Înalta Curte reţine că nu se poate face aplicarea acestor prevederi.
Aşa fiind, şi constatând că prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 214 din 2 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2729/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2733/2010. Contencios → |
|---|
