ICCJ. Decizia nr. 2782/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2782/2010
Dosar nr. 1287/1/2010
Şedinţa publică din 26 mai 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2609 din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul C.V.V. pentru anularea Ordinului nr. 818 din 18 iunie 2007 emis de Preşedintele A.N.A.F., reîncadrarea sa în funcţia de director general al Direcţiei Generale de audit Public Intern din cadrul A.N.A.F. şi plata diferenţei de drepturi salariale actualizate cu rata inflaţiei cu începere de la data de 18 iunie 2007.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 3394 din 18 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de recurs, la data de 12 februarie 2010, C.V.V. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
Contestatorul a susţinut că instanţa de recurs, respingând în totalitate recursul, a omis din greşeală să cerceteze unele dintre motivele de modificare sau de casare, cu atât mai mult cu cât erau aplicabile prevederile art. 304/1 C. proc. civ., conform cărora, cauza poate fi examinată sub toate aspectele.
În motivarea contestaţiei, s-a arătat că instanţa de recurs nu a cercetat motivele de modificare prin care s-a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi art. 100 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999, republicată, la emiterea Ordinului nr. 818 din 18 iunie 2007, deoarece în cadrul Direcţiei de Audit Public Intern nu a fost o reorganizare a activităţii, iar prin numirea contestatorului în funcţia de şef serviciu s-a realizat, în fapt şi în drept, o retrogradare a acestuia din funcţia de director, cu eludarea dispoziţiilor imperative ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern şi a principiului stabilităţii funcţiei publice.
Contestatorul a învederat că ordinul dedus judecăţii este rezultatul unui abuz al agenţiei intimate, dovedit cu înscrisurile depuse în cauză, dar care nu au fost analizate la judecarea recursului.
De asemenea, contestatorul a susţinut că nu a avut dreptul la un proces echitabil în soluţionarea recursului său, fiind încălcat art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, pentru că instanţa de recurs a confirmat concluziile instanţei de fond, fără a prezenta propriile argumente avute în vedere la respingerea motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În acest sens, s-a arătat că nu a fost analizat efectiv motivul de recurs privind încălcarea dreptului contestatorului de a fi numit în noua funcţie de director general şi nelegalitatea numirii acestuia într-o funcţie publică inferioară de şef serviciu. Aceeaşi omisiune de cercetare a fost invocată şi în privinţa motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal şi dată cu aplicarea greşită a legii, sub aspectul calificării Ordinului nr. 818 din 18 iunie 2007 ca fiind un act de numire, fără a se avea în vedere efectele juridice efective ale acestui act administrativ unilateral cu caracter individual şi analizarea sa sub toate aspectele de legalitate.
Contestatorul a considerat că motivele sale de recurs nu au fost analizate în ansamblul lor cu respectarea rolului activ al judecătorului, potrivit art. 129 alin. (4) şi alin. (5) C. proc. civ., deoarece nu au fost solicitate agenţiei intimate toate actele care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 818 din 18 iunie 2007.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare ca nefondată pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare specială, reglementată de art. 318 teza a II-a C. proc. civ., poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunţate în recurs, când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze unul din motivele de recurs.
În cauză nu sunt îndeplinite aceste cerinţe impuse de lege pentru retractarea unei hotărâri date de instanţa de fond.
Decizia instanţei de recurs cuprinde considerentele de fapt şi de drept pentru care au fost respinse motivele de recurs invocate şi susţinerile formulate în dezvoltarea fiecărei critici aduse soluţiei pronunţate pe fondul pricinii.
În consecinţă, nu se poate reţine omiterea cercetării unui motiv de recurs şi nu este întemeiată contestaţia în anulare, dacă instanţa de recurs nu a răspuns tuturor argumentelor invocate în dezvoltarea unui motiv de recurs, procedând la gruparea acestora şi a respins motivul de recurs printr-un considerent comun.
Contestatorul a solicitat neîntemeiat aplicarea dispoziţiilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ. şi pentru lipsa rolului activ al judecătorului, întrucât omisiunea cercetării unui motiv de recurs se referă numai la motivele invocate de recurent, iar nu la motivele care pot fi invocate din oficiu de instanţă, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute limitativ de lege pentru calea extraordinară de atac, Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de C.V.V. împotriva deciziei nr. 3394 din 18 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2779/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2788/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
