ICCJ. Decizia nr. 2788/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2788/2010
Dosar nr. 726/59/2009
Şedinţa de la 26 mai 201.
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare in judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 17 iunie 2009, sub nr. de dosar 726/59/2009, reclamantul Consiliu Local Anina a chemat in judecată pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură, solicitând anularea Deciziei nr. 6218 din 03 aprilie 2009, emise de pârâtă, prin care s-a impus restituirea sumei de 101.509,16 lei, exonerarea de la plata acesteia şi suspendarea executării deciziei până la soluţionarea definitivă si irevocabilă a cauzei.
În motivare, reclamantul arată că, prin Decizia 575 din 26 februarie 2009, înregistrată la A.P.I.A. sub nr. 6218 din 03 aprilie 2009, i s-a imputat suma de 101.509,16 lei acordată ca sprijin pe suprafaţa de teren aferentă anului 2007, pe considerent ca nu a utilizat suma respectivă pentru desfăşurarea unei activităţi agricole.
Mai arată reclamantul că o echipă de verificare din cadrul A.P.I.A. a constatat că prin Decizia nr. 2719099 din 28 iunie 2008 a directorului A.P.I.A. i s-ar fi aprobat in mod nelegal plata sumei de 100.823,92 lei, nelegalitatea sumei fiind determinată de faptul ca reclamanta nu ar fi desfăşurat „activitate agricolă proprie" conform prevederilor art. 6 alin. (1) al Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 704/2007, raportat la neîndeplinirea condiţiilor de eligibilitate prevăzute de OUG nr. 125/2006.
Susţine reclamanta ca a contestat in termen legal procesul-verbal insa prin Decizia nr. 6218 din 03 aprilie 2009, contestaţia sa a fost respinsă.
Consideră reclamanta că nu datorează debitul pentru ca stabilirea acestuia contravine OUG nr. 125/2006, art. 2 lit. c) din Regulamentul CE nr. 1782/2003, Ordinului M.A.P.A.M. nr. 791/1381/2006.
2.Hotararea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 287 din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială si a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei in favoarea Tribunalului Caraş-Severin.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel a reţinut, in esenţă, următoarele:
Impunerea in litigiu a fost calculată urmare la verificarea modului de utilizare de către reclamant a unor fonduri avansate de din Fondul European de Garantare Agricolă, in temeiul OG nr. 73/2003 privind controlul si recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, încheindu-se procesul-verbal de constatare din 02 februarie 2009 de către Direcţia Antifraudă şi Control intern din cadrul pârâtei Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultura.
Prin acest proces-verbal s-a constatat ca neeligibilă suma de 101.509,16 lei, cu care a fost impus reclamantul in temeiul OG nr. 79/2003 coroborat cu art. 137 alin. (2) C. proCod Fiscal Împotriva respectivului titlu de creanţă fiscală reclamantul a formulat contestaţie care a fost respinsă prin Decizia nr. 575 din 26 martie 2009, in condiţiile Codului de procedură fiscală.
Incidenţa dispoziţiilor Codului de procedura fiscală, pentru recuperarea fondurilor comunitare neeligibile, este reglementată prin art. 3-7 şi art. 10 din OG nr. 79/2003.
Raportat la aceste constatări, devin aplicabile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care dispune că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum si cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale precum şi accesoriile acestora, de până la 500.000 lei se soluţionează in fond de către tribunale.
Deci, in materia contenciosului fiscal, competenţa materială a instanţei este guvernată de un criteriu valoric şi nu de nivelul autorităţii publice care emite un act fiscal.
In cauză cum impunerea este in sumă de 101.509,16 lei, revine tribunalului competenţa materială de soluţionare.
3. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 49 din 22 ianuarie 2010, Tribunalul Caraş-Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetentă materială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei in favoarea Curţii de Apel Timişoara şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă intre Tribunalul Caraş-Severin şi Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Caraş-Severin a reţinut, in esenţă, următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat anularea unei decizii emise de Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură, care potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 1/2004, este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, in subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat.
Tribunalul a apreciat ca obiectul acţiunii reclamantei îl reprezintă anularea unui act administrativ, respectiv anularea deciziei nr. 575 din 26 martie 2009, act administrativ emis de o autoritate publica centrală a statului, respectiv de către Agenţia de Plaţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
In opinia tribunalului criteriu valoric avut in vedere este irelevant in cauză, atâta vreme cât se contestă actul administrativ prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva titlului de creanţă fiscală.
In consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, tribunalul a apreciat ca revine curţii de apel competenţa de soluţionare a litigiului.
4. Hotararea instanţei competente a soluţiona conflictul negativ de competenţă
Analizând cauza, in raport de dispoziţiile art. 22 alin. (1)-(3) si (5) C. proc. civ., având in vedere cadrul legal aplicabil, Înalta Curte constata că revine Tribunalului Caraş-Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, competenţa materială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
In raport cu prevederile art. 3 alin. (2) şi (6) din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, actele de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare sunt titluri de creanţă, ce pot fi contestate in condiţiile şi in termenele stabilite de Codul de procedură fiscală.
Astfel fiind, întrucât au ca obiect creanţe bugetare, asemenea acte se înscriu in categoria actelor administrative ce privesc contribuţii bugetare in sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
Incidenţa Codului de procedură fiscală, pentru recuperarea fondurilor comunitare neeligibile, este reglementată de art. 3-7 şi art. 10 din OG nr. 79/2003.
Impunerea in litigiu a fost calculată urmare la verificarea modului de utilizare de către reclamant a unor fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă, in temeiul OG nr. 73/2003, finalizate prin încheierea la data de 02 septembrie 2009 a unui titlu de creanţă fiscală, intitulat proces-verbal, ce a făcut obiectul contestaţiei reclamantei respinsă prin Decizia nr. 575 din 26 martie 2009.
Aşadar prezenta acţiune având ca obiect anularea Deciziei nr. 575 din 26 martie 2009 emise de A.P.I.A. in procedura reglementată de OG nr. 79/2003 este de competenţa instanţei de contencios administrativ, determinata in funcţie de valoarea creanţei bugetare potrivit regulilor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, şi nu in raport de nivelul autorităţii publice care emite actul fiscal, in condiţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
În consecinţă, cum in cauza de faţă acţiunea reclamantului poarta asupra unui titlu de creanţă fiscală cu o valoare de 101.509,16 lei, revine tribunalului competenţa materială pentru judecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Local Anina şi pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2782/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2796/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
