ICCJ. Decizia nr. 2772/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2772/2010
Dosar nr. 1668/33/200.
Şedinţa publică din 26 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta U.I. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Hotărârii nr. 5901 din 30 iunie 2009 emisă de pârâtă, în sensul obligării acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, întrucât are calitate de persoană refugiată.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 570 din 10 noiembrie 2009, a admis cererea reclamantei U.I., dispunând anularea Hotărârii nr. 5901 din 30 iunie 2009 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat, pentru perioada martie 1941 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2009.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că actele existente la dosar, respectiv declaraţiile autentificate ale martorului S.O. şi actele de stare civilă ale reclamantei atestă cu caracter unitar împrejurarea că aceasta din urmă, împreună cu părinţii, s-a refugiat din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, în perioada martie 1941 – 6 martie 1945, urmare a persecuţiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, criticând sentinţă pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că motivul refugiului reclamantei nu a fost determinat de persecuţii etnice ce s-ar fi exercitat asupra sa ci de teama că persecuţiile ce se exercitau în acea vreme asupra ţiganilor şi evreilor, ar putea să se exercite şi asupra ei.
S-a mai susţinut şi faptul că dovada actelor juridice care au o valoare de peste 250 lei, nu se poate face decât sau prin act autentic sau prin act sub semnătură privată.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În fapt, prin hotărârea nr. 5901 din 30 iunie 2009, pârâta a respins cererea reclamantei în dovedirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, apreciind că nu s-au depus acte oficiale din care să rezulte persecuţia şi refugiul.
Astfel, potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice.
Potrivit art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.
Este adevărat că, potrivit art. 1191 C. civ., dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăşeşte 250 lei, nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată, însă, în cauză, ceea ce urmează a se dovedi este un fapt juridic (refugiu) şi nu un act juridic, aşa încât dovada poate fi făcută şi cu martori, cum dealtfel corect a procedat instanţa de fond.
Astfel, din analiza declaraţiei autentificate a martorului S.O. ca şi a actelor de stare civilă ale reclamantei rezultă că aceasta împreună cu părinţii, s-a refugiat din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, urmare a persecuţiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu.
De altfel, este bine cunoscut faptul că ocupaţia maghiară din Ardeal şi atrocităţile la care au fost supuşi românii au fost reale, generând un puternic val de teamă şi panică în rândurile populaţiei de români, fapt ce a determinat strămutări masive în această zonă.
Aşa fiind în mod corect instanţa de fond a reţinut că cererea reclamantei este întemeiată dispunând admiterea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Sălaj împotriva sentinţei civile nr. 570 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2765/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2774/2010. Contencios → |
|---|
