ICCJ. Decizia nr. 2812/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2812/2010
Dosar nr. 1384/46/200.
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 217/F-CONT din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de N.I. în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prin care solicita anularea Ordinului nr. 512 din 23 aprilie 2009 şi a Ordinului nr. 735 din 22 mai 2009, emise de Ministerul Muncii, Familiei Şi Protecţiei Sociale şi a altor dispoziţii emise în baza OUG nr. 37/2009 şi OUG nr. 105/2009, precum şi anularea deciziei nr. 329 din 13 octombrie 2009 emisă de Inspecţia muncii.
De asemenea reclamantul a solicitat reintegrarea în funcţia deţinută anterior datei de 23 aprilie 2009 sau în funcţia corespunzătoare acesteia, arătând că Ordonanţa nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională la 07 octombrie 2009.
S-a solicitat obligarea intimatului la plata pagubelor provocate ca urmare a aplicării acestor ordine şi dispoziţii şi la plata daunelor morale pe care le va indica ulterior.
Inspecţia muncii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, în principal, deoarece nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar dacă se va trece peste aceasta să se ţină seama că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin OUG nr. 105/2009.
Ministerul Muncii Familiei şi protecţiei Sociale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii deoarece pentru cele două ordine atacate nu s-a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond, a arătat că cele două ordine au fost emise în temeiul unui act normativ care în prezent s-a abrogat.
instanţa de fond a respins acţiunea reţinând că reclamantul s-a adresat Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale cu contestaţie împotriva celor două ordine însă, acesta nu a formulat în termen plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul N.I. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii se apreciată în motivele de recurs că prima instanţă a pronunţat o soluţie greşită, întrucât Curtea Constituţională a declarat neconstituţionalitatea OUG nr. 37/2009 şi nr. 105/2009, iar faptul că nu a existat cum a reţinut instanţa fondului – plângere prealabilă, este din nou o greşeală, întrucât a fost schimbat obiectul şi actul dedus judecăţii.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând motivele de recurs şi actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recurentul-reclamant s-a adresat Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale cu contestaţie împotriva celor două ordine nr. 512/2009 şi nr. 735/2009, depusă la 22 octombrie 2009 cum rezultă din actele anexate la dosar.
Din probele admise şi administrate rezultă fără posibilitate de tăgadă că recurentul-reclamant nu a formulat în termen plângere împotriva celor două ordine, pentru că prin Ordinul nr. 968/2009 a fost numit director coordonator şi a încheiat cu ministerul un contract sub nr. 104/2009. Prin urmare, corect a reţinut Curtea de Apel că recurentul a înţeles să beneficieze de prevederile OUG nr. 37/2009, acceptând consecinţele acesteia.
Desigur, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionalitatea acestei OUG prin Decizia nr. 1257/2009, însă opţiunea reclamantului pentru postul similar înfiinţat prin OUG nr. 37/2009 şi nu pentru altul inferior, arată că acesta nu avea interes pentru anularea ordinelor în litigiu.
Afirmaţia recurentului în sensul că prima instanţă a motivat contradictoriu în ceea ce priveşte plângerea prealabilă, nu poate fi primită întrucât prin intrarea în vigoare a OUG nr. 105/2009 şi abrogarea OUG nr. 37/2009, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra OUG nr. 37/2009 ulterior abrogării, fapt pentru care în litigiu nu se puteau aplica prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, corect Curtea de Apel a opinat în sensul că nu a existat plângere prealabilă împotriva Ordinelor nr. 512/2009 şi nr. 735/2009 emise de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, conform Legii contenciosului administrativ.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de N.I., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.I., împotriva sentinţei civile nr. 217/F-CONT, din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2795/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2814/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
