ICCJ. Decizia nr. 2820/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2820/2010
Dosar nr. 1141/1/2010
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 2154 din 17 decembrie 2009 Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de numire în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti sau la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti formulată de procurorul P.P.S., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător), cererea formulată de către procurorul P.P.S. a fost avizată favorabil de către Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, dar nefavorabil de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Din evidenţele direcţiei de resort a Consiliului Superior al Magistraturii, rezultă că, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, unitate la care funcţionează magistratul, dintre cele 7 posturi de conducere prevăzute în schemă, 5 sunt ocupate şi 2 sunt vacante, iar dintre cele 61 de posturi de execuţie prevăzute în schemă 53 sunt ocupate şi 8 posturi sunt vacante.
La soluţionarea cererii formulate, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere numărul mare de posturi vacante existent la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, precum şi faptul că încărcătura pe procuror înregistrată la această unitate de parchet se situează în mod constant şi semnificativ peste media naţională, aspecte faţă de care s-a apreciat că aprobarea transferului acestui procuror în funcţia de judecător ar duce la perturbarea bunei desfăşurări a activităţii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, P.P.S. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că soluţia de respingere a cererii se bazează pe un singur motiv şi anume, faptul că încărcătura pe procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti se situează peste media naţională, ceea ce, în opinia Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ar fi de natură să afecteze semnificativ activitatea acestei unităţi de parchet în ipoteza în care ar vacanta un post de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, prin numirea sa ca judecător la Tribunalul Bucureşti.
Recurenta apreciază că acest unic motiv de respingere a fost în mod superficial analizat şi aplicat de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, acesta reţinând un simplu raport matematic, nefiind luate în calcul toate aspectele concrete ce aveau implicaţii în cauză şi care exced unui simplu raport matematic.
Recurenta mai arată că hotărârea atacata este criticabilă, având caracter arbitrar, fiind emisă cu "exces de putere", având în vedere că îndeplinea toate criteriile prevăzute de lege pentru numirea în funcţia de judecător, iar hotărârea are la bază un singur motiv, şi anume volumul de dosare pe procuror, acest criteriu fiind însă analizat şi aplicat în mod superficial.
Decizia Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este contrară şi practicii anterioare în această materie.
În ceea ce priveşte cariera profesională, recurenta învederează faptul că nu a fost niciodată sancţionată disciplinar, iar la evaluarea profesională a obţinut calificativul maxim, adică "foarte bine".
Din cele 61 posturi de execuţie prevăzute în schemă, 53 sunt ocupate, iar 8 posturi sunt vacante, fără să se precizeze că aceste 8 posturi sunt vacante de la Secţia Urmărire Penală şi nu de la Secţia Judiciar Penală unde activează în prezent.
Recurenta mai precizează că la Secţia Judiciar Penală unde funcţionează în prezent din cele 16 posturi de execuţie prevăzute sunt ocupate toate 16, nefiind vacant niciun post.
În consecinţă, afirmaţia din considerentele hotărârii recurate, cum că "aprobarea transferului ar conduce la perturbarea semnificativă a activităţii unităţii de parchet", este o afirmaţie profund nereală şi fără un fundament faptic.
Conform hotărârii recurate, în considerentele acesteia se arată că "avizul" Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti în speţă a fost nefavorabil, fără să se arate că, de fapt, aceste "avize" sunt consultative şi nu obligatorii aşa cum rezultă şi din întreaga redactare a Legii nr. 303/2004, dar şi a Regulamentului privind transferul, detaşarea, delegarea şi numirea magistraţilor, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193 din 09 martie 2006.
Plenul CSM nu a considerat mai important "avizul favorabil" al conducerii Tribunalului Bucureşti şi nici "avizul favorabil" al Curţii de Apel Bucureşti care este la fel de important, având în vedere că este vorba de o instanţă ierarhic superioară ca instanţă de control judiciar, faţă de instanţa la care ar fi numită judecător.
Plenul nu a analizat decât impactul pe care numirea acesteia în funcţia de judecător l-ar avea pentru unitatea de parchet, fără însă să se raporteze niciun moment la lipsa de personal existentă la nivelul Tribunalului Bucureşti şi la încărcătura de dosare pe judecător la aceasta instanţă, care în primul semestru al anului 2009 a fost de 814 dosare, faţă de media naţională de 698 dosare, şi oricum net superior celui de 118 dosare înregistrate în aceeaşi perioadă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
recurenta face referire la hotărâri anterioare ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, emise în situaţii în care la nivelul parchetelor şi instanţelor de la care urma să se transfere judecătorul/procurorul existau foarte multe locuri vacante, motiv pentru care unităţile respective avizaseră negativ cererile de numire, şi cu toate acestea Plenul a admis cererile de numire în funcţia de judecător, respectiv procuror, formulate de magistraţii în cauza.
Sesizată fiind în procedura judiciară specială prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi examinând cauza din perspectiva art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat.
Prin cererea înregistrată sub nr.34804/1154/DRUO/37361/2009, recurenta P.P.S. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în temeiul art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii numirea în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti sau la una din Judecătoriile Sectorului 1-6 Bucureşti.
În conformitate cu procedura instituită prin art. 61 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, modificată, şi cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) cu referire la art. 22 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, recurenta a susţinut un interviu la Secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în urma căruia s-a constatat că aceasta îndeplineşte condiţiile pentru numirea în funcţia de judecător, fiind emisă în acest sens Hotărârea nr. 1081 din 16 decembrie 2009 a Secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin Hotărârea nr. 2154 din 17 decembrie 2009 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus cu majoritate de voturi respingerea cererii formulată de recurentă de numire în funcţia de judecător la una din instanţele mai înainte enumerate.
Soluţia adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a fost argumentată, pe de o parte prin avizul nefavorabil al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, explicat la rândul lui prin numărul mare de posturi vacante de procuror existent la această unitate de parchet şi prin faptul că încărcătura pe procuror se situează în mod constant şi semnificativ peste media naţională, iar pe de altă parte prin caracterul facultativ al dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 303/2004 strâns legat de necesitatea unei bune organizări şi funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor.
Dispoziţiile legale incidente în cauză sunt cele cuprinse în art. 61 din Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor potrivit cărora:
„(1) La cererea motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii, în funcţia de judecător, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege.
(2) Pentru numirea în funcţiile prevăzute la alin. (1), candidaţii vor susţine un interviu în faţa secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul procurorilor care solicită numirea ca judecători şi, respectiv, a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul judecătorilor care solicită numirea ca procuror."
Caracterul supletiv al dispoziţiilor alin. (1) din norma citată mai înainte este neîndoielnic.
Totodată, potrivit art. 22 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, "(1) cererea de numire a judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător se formulează în scris şi se depunela Consiliul Superior al Magistraturii.
(2) Direcţia resurse umane şi organizare solicită punctul de vedere al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul care solicită numirea în funcţia de judecător, respectiv, procuror şi întocmeşte, în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii, un referat în care prezintă datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situaţia posturilor vacante şi a celor ocupate la instanţa sau la parchetul la care funcţionează judecătorul sau procurorul în cauză şi la instanţa sau parchetul la care se solicită transferul, precum şi volumul de activitate şi încărcătura pe judecător sau procuror la instanţa sau parchetul implicat în procedura de transfer.
(3) Referatul întocmit potrivit alineatului precedent va cuprinde date privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcţiile de judecător sau procuror, precum şi numărul cererilor de transfer formulate pentru instanţa sau parchetul la care se propune ocuparea funcţiei în condiţiile prezentului articol. De asemenea, în cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând dificultăţile de ocupare posturilor vacante la instanţa sau parchetul la care se solicită transferul şi durata vacanţelor posturilor la instanţa sau parchetul în cauză".
În speţă, referatul Direcţiei resurse umane şi organizare şi înscrisurile ce au stat la baza Hotărârii recurate au evidenţiat avizul nefavorabil al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi, nu în ultimul rând, neoportunitatea aprobării transferului procurorului-recurent în funcţia de judecător, rezultată dintr-o evaluare comparativă a volumului de muncă, la cele şapte instanţe şi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a încărcăturii pe magistrat (judecător/procuror) şi al numărului mare de posturi vacante existent la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Această abordare se înscrie în puterea discreţionară pe care legiuitorul a dat-o Consiliului Superior al Magistraturii în admiterea/respingerea cererilor de numire în funcţia de judecător sau procuror, putere discreţionară pe care chiar recurenta o menţionează în cererea de recurs recunoscând Consiliului Superior al Magistraturii marja de apreciere în emiterea unei astfel de Hotărâri ce vizează numirea în funcţia de judecător sau procuror.
Libertatea de acţiune a autorităţii intimate este fixată prin lege, aşa cum rezultă din prevederile legale mai înainte arătate, şi nu poate fi confundată cu o acţiune arbitrară sau săvârşită cu exces de putere cum apreciază recurenta. O atitudine abuzivă presupune o manifestare independentă de orice criterii obiective sau considerente de oportunitate, iar în cauză acest lucru nu se poate imputa autorităţii intimate.
Aşa cum reiese cu claritate din Hotărârea contestată (nr. 2154/2009), Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a justificat prin crierii de ordin obiectiv şi motive de oportunitate soluţia de respingere a cererii de numire în funcţia de judecător a recurentei, subliniind că soluţia contrară (de admitere a cererii) ar fi de natură a periclita activitatea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Sub acest aspect este de subliniat că nu pot fi ignorate rolul şi atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii, acesta fiind îndreptăţit să examineze fiecare cerere în funcţie de raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar şi de stabilitatea în sistem.
De aceea, trimiterile făcute de recurentă la alte cazuri în care cererile altor magistraţi au fost admise apar ca nerelevante.
În faţa unei analize atât de punctuale care vizează volumul de muncă, numărul de judecători/procurori, posturile vacante şi nu în ultimul rând încărcătura pe magistrat (judecător/procuror) şi cum recurenta nu a adus argumente care să demonteze forţa acestei analize, Înalta Curte constată că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii dă eficienţă criteriilor obiective prevăzute de lege şi respectă cerinţele de oportunitate, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, modificată, va respinge recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.P.S., împotriva Hotărârii nr. 2154 din 17 decembrie2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2814/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2836/2010. Contencios → |
|---|
