ICCJ. Decizia nr. 2814/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2814/2010
Dosar nr. 2680/54/2009
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 517 din 18 decembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamantul I.I. şi, pe cale de consecinţă, a dispus anularea Ordinului nr. 5527 din 7 octombrie 2009, emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării cu repunerea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii Ordinului nr. 5527 din 7 octombrie 2009.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că din preambulul actului administrativ contestat rezultă că acesta a fost emis în aplicarea prevederilor art. 20 alin. (2), art. 31 si art. 101 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, dispunându-se ca, începând cu data de 07 octombrie 2009, să înceteze detaşarea reclamantului in funcţia de inspector şcolar general adjunct la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Gorj.
Împotriva acestui ordin, reclamantul a formulat plângere prealabilă, care nu a fost soluţionată de către emitentul actului nici până la data pronunţării hotărârii.
Cu referire la acest aspect, pârâtul a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, motivată de faptul că reclamantul s-a adresat instanţei mai înainte de termenul de 30 de zile, prevăzut de lege pentru soluţionarea plângerii prealabile.
Instanţa a stabilit că, faptul că până la data introducerii acţiunii în justiţie - 14 octombrie 2009, nu s-a scurs termenul de 30 de zile prevăzut de lege în favoarea autorităţii administrative, nu justifică soluţia propusă de pârât, aceea de respingere a cererii ca prematur introdusă, din moment ce, la data pronunţării asupra excepţiei invocate de pârât, termenul de 30 de zile era împlinit, iar pârâtul nu-şi îndeplinise obligaţia de a rezolva reclamaţia, astfel cum prevede art. 8 din Legea nr. 554/2004.
În exercitarea controlului legalităţii ordinului contestat instanţa de fond a constatat că reclamantul a fost detaşat pentru anul 2008-2009 în funcţia de inspector şcolar general adjunct la Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj prin Ordinul nr. 4387 din 17 iunie 2009.
Această detaşare a fost prelungită prin Ordinul nr. 4934 din 31 august 2009, începând cu data de 01 septembrie 2009, până la organizarea concursului de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, dar nu mai târziu de sfârşitul anului şcolar 2009-2010.
Instanţa de fond, având în vedere aceste aspecte şi dispoziţiile legale menţionate, a constatat că pentru încetarea măsurii detaşării era necesară îndeplinirea unuia din cele două evenimente, fie sfârşitul anului şcolar 2009-2010, fie organizarea concursului pe post, niciunul dintre acestea neavând loc în cauză.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (M.E.C.T.S.) a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esenţă, că, pe de o parte s-a respins în mod greşit excepţia prematurităţii acţiunii, iar pe de altă parte că hotărârea a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
Recurentul a arătat că pentru a putea fi valorificat pe cale de acţiune, dreptul trebuie să fie actual, să nu fie supus unui termen sau unei condiţii suspensive, şi că având în vedere că termenul de soluţionare a plângerii prealabile este de 30 de zile, consideră că dreptul material la acţiune s-a născut la data de 15 noiembrie 2009, iar reclamantul a formulat acţiunea în instanţă înainte de împlinirea termenului prevăzut de lege.
Asupra fondului s-a arătat că detaşarea în interesul învăţământului este o măsură dispusă de către ministerul educaţiei, în baza prerogativelor prevăzute de lege, în vederea organizării în mod eficient al bunului mers al administraţiei publice.
Recurentul mai arată că la încetarea perioadei în care reclamantul se află în concediu medical acesta se poate întoarce la catedră, postul său fiind rezervat.
Mai mult, prin detaşarea reclamantului la inspectoratul şcolar în funcţia de inspector şcolar general adjunct s-a urmărit realizarea interesului învăţământului prin organizarea şi coordonarea procesului de învăţământ, asigurarea calităţii acestuia, gestionarea şi administrarea eficientă şi efectivă a resurselor umane şi materiale, fapt care în mod practic a fost mai puţin realizabil în condiţiile în care reclamantul se afla în concediu medical.
Recurentul critica hotărârea instanţei de fond şi sub aspectul că aceasta constată nelegalitatea Ordinului nr. 5527 din 07 octombrie 2010 fără a verifică dacă, la data emiterii actului administrativ cu caracter unilateral a existat baza legală, respectiv dacă au fost respectate prevederile legale a căror punere în executare s-a realizat.
În fine, recurentul apreciază că ordinul nr. 5527/2009 privind încetarea detaşării profesorului I.I., din funcţia de inspector şcolar general adjunct la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Gorj a fost emis în conformitate cu prevederile legale cuprinse în preambulul său iar cel care a dispus măsura detaşării poate să dispună, în interesul învăţământului şi măsura încetării detaşării.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Situaţia de fapt, expusă în considerentele de faţă, a fost corect reţinută de instanţa de fond, aspect necontestat de către recurent.
În privinţa incidenţei motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că susţinerile autorităţii recurente nu pot fi primite.
Judecătorul fondului a interpretat şi aplicat corect atât dispoziţiile legale care vizează excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârât cât şi cele care vizează fondul pricinii.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, această procedură reprezentând o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, termenul în care autoritatea publică poate rezolva sesizarea administrativă este de 30 de zile.
Doctrina şi jurisprudenţa în materie au statuat în mod constant că faptul că până la data introducerii acţiunii în justiţie nu s-a scurs termenul de 30 de zile, prevăzut de lege în favoarea autorităţii administrative, nu justifică soluţia de respingere a cererii ca prematur formulată.
Apare ca nerelevant faptul că la data introducerii acţiunii – 14 octombrie 2009 - nu expirase termenul de 30 de zile înlăuntrul căruia ministerul putea să dea un răspuns reclamaţiei administrative înregistrate la această autoritate la 15 octombrie 2009, din moment ce nici la data pronunţării pe excepţie – 14 decembrie 2009 – un asemenea răspuns nu fusese comunicat reclamantului.
În condiţiile în care finalitatea prevederilor legale care instituie procedura prealabilă administrativă era îndeplinită, soluţia de respingere a excepţiei în discuţie este corectă şi legală.
Asupra fondului, este de necontestat că în temeiul art. 31 din Legea nr. 128/1997 (în forma în vigoare la data emiterii ordinului contestat) că eliberarea din funcţiile de conducere prevăzute la art. 20 din aceeaşi lege se face de către cei care au dispus numirea, în condiţiile legii, însă nu aceasta este problema asupra căreia instanţa a dat dezlegare, ci aceea că încetarea detaşării, prin Ordinul nr. 5527 din 7 octombrie 2009, s-a dispus cu încălcarea condiţiilor stabilite prin art. 14 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, dispoziţii legale enunţate de altfel atât în preambulul cât şi în cuprinsul Ordinului de detaşare a reclamantului în funcţia de inspector general adjunct la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Gorj.
Nefiind îndeplinite la momentul dispunerii încetării detaşării, nici condiţia organizării concursului pe post de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi nici cea privind sfârşitul anului şcolar 2009-2010, nefăcându-se dovada de către autoritatea pârâtă că măsura încetării detaşării a fost luată în interesul învăţământului, concluzia firească a fost aceea a aplicării dispoziţiilor art. 18 alin. (1) cu referire la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată.
Pentru cele punctate, văzând dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, precum şi art. 274 alin. (1) C. proc. civ. şi dovezile aflate la fila 27 din prezentul dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei civile nr. 517 din 18 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata în favoarea intimatului a sumei de 470 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2812/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2820/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
