ICCJ. Decizia nr. 2839/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2839/2010
Dosar nr. 494/32/2009
Şedinţa publică din 28 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.P. Bucureşti, anularea deciziei Directorului General al A.N.P. nr. 435 din 05 iunie 2009 şi menţinerea sa în funcţia de şef serviciu I.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia contestată s-a dispus sancţionarea sa cu trecerea din funcţia de şef serviciu I, într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut, respectiv şef de tură.
A susţinut reclamantul că nu au fost respectate prevederile art. 63 din Legea nr. 293/2004, întreaga cercetare şi instrumentare a cazului făcându-se în mod superficial, spre exemplu citaţia de prezentare în faţa comisiei de disciplină cu nr. 215692 din 09 aprilie 2009, ce vizează sesizarea Directorului Penitenciarului Colibaşi fiind trimisă în data de 08 aprilie 2009.
S-a mai arătat că Decizia de sancţionare din 05 iunie 2009 a fost comunicată prin fax către unitate abia în data de 10 iunie 2009, cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut la art. 66 pct. 1 din Legea nr. 293/2004.
De asemenea, abaterea reţinută în sarcina sa este inexistentă şi nu a putut fi dovedită pe parcursul audierilor, iar sancţiunea aplicată este disproporţionată şi neconformă cu realitatea.
Funcţia de şef serviciu a fost obţinută prin concurs organizat la nivel naţional.
2. Hotărârea Curţii de ape.
Prin sentinţa nr. 165 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea formulată, dispunându-se anularea parţială a deciziei nr. 435 din 05 iunie 2009 a Directorului General al A.N.P. , în sensul că a fost înlocuită sancţiunea aplicată cu sancţiunea prevăzută la art. 62 lit. b) din Legea nr. 293/2004, constând în diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 10% pe o perioada de 3 luni.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin Decizia atacată s-a dispus sancţionarea reclamantului M.M.I., ofiţer în cadrul Penitenciarului - Spital Tg. Ocna, cu trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 61 lit. a) din Legea nr. 293/2004 şi anume "manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea", în concret imputându-i-se că la data de 06 ianuarie 2009, ora 00,55 a dispus un exerciţiu de alarmare a unităţii, după ce, în aceeaşi seara, consumase alcool.
A constatat prima instanţă că Decizia atacată nu respectă cerinţele pentru individualizarea sancţiunii disciplinare, care trebuie să ţină seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în serviciu, precum şi existenta în antecedentele persoanei cercetate a altor sancţiuni.
S-a apreciat că pentru a se lua o astfel de măsură este necesar să fi fost săvârşite abateri repetate de o mai mică gravitate ori o abatere gravă, reclamantul neavând nicio altă sancţiune disciplinară.
S-a mai reţinut că deşi fapta reclamantului prezintă în concret gravitate în raport cu obligaţiile de serviciu ce îi incumbă, sancţiunea disciplinară aplicată apare ca fiind disproporţionată şi din perspectiva faptului că ulterior evenimentului, reclamantului i s-a prelungit împuternicirea în funcţia de Director Penitenciar Spital II, respectiv Decizia de zi pe unitate, fiind evident că dacă faptele ar fi fost considerate atât de reprobabile şi de natură a aduce atingere prestigiului instituţiei, nu i-ar fi fost încredinţată aceeaşi funcţie şi ulterior săvârşirii acestora.
3. Recursul declarat de A.N.P.
Împotriva hotărârii Curţii de apel a formulat recurs în termen legal pârâta A.N.P., fără a-şi încadra în drept criticile expuse.
În esenţă, raportat la considerentele sentinţei atacate, recurenta susţine că instanţa a apreciat greşit asupra individualizării sancţiunii aplicate.
În cuprinsul acestui unic motiv, recurenta a prezentat trei critici punctuale, respectiv:
a) au fost ignorate circumstanţele concrete ale săvârşirii faptei şi impactul acesteia asupra colectivului condus de reclamant;
b) nu s-a reţinut că în anul 2006 reclamantul a mai primit două sancţiuni cu mustrare scrisă;
c) nu s-a observat că repunerea în funcţie a reclamantului a fost determinată de admiterea cererii de suspendare a executării deciziei atacate, formulate de acesta, iar nu de reaprecierea gravităţii faptei.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru motivele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul-reclamant M.M.I. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ competentă Decizia nr. 435 din 5 iunie 2009 emisă de recurenta-pârâtă A.N.P. prin care, în temeiul art. 60 alin. (1), art. 61 lit. a), art. 62 lit. d) şi art. 66 din Legea nr. 293/2004 privind statutul funcţionarilor publici din A.N.P., cu modificările şi completările ulterioare, a fost sancţionat cu trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut, respectiv şef de tură.
În concret, în actul administrativ atacat s-a reţinut că intimatul-reclamant, inspector principal, şef serviciu siguranţă penitenciară, împuternicit (prin ordine succesive ale ministrului justiţiei) să exercite funcţia de director al Penitenciarului Spital Târgu-Ocna, a dispus un exerciţiu de alarmare a unităţii la data de 6 ianuarie 2009, orele 00.55, după ce anterior, în aceeaşi seară, a consumat alcool; nu a întocmit un plan al activităţii desfăşurate şi nu a finalizat această acţiune printr-un raport de constatare a modului de îndeplinire a sarcinilor, conform obiectivelor stabilite.
Potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 293/2004:
„încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare, indiferent de funcţia sau postul pe care îl ocupă, a îndatoririlor de serviciu ce le revin, inclusiv a normelor de comportare, constituie abatere disciplinară, dacă faptele nu atrag răspunderea penală sau contravenţională" iar potrivit art. 61 lit. a) din acelaşi act normativ:
„Sunt abateri disciplinare următoarele fapte:
a) manifestările care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea."
Contrar aprecierii primei instanţe, Înalta Curte consideră că fapta săvârşită de intimatul-reclamant este foarte gravă iar sancţiunea aplicată respectă criteriul proporţionalităţii.
Astfel, fiind audiat de Comisia de disciplină a funcţionarilor publici cu statut special din A.N.P., în şedinţa din 16 aprilie 2009, intimatul a recunoscut că a consumat, „ o cana de vin fiert împreună cu un prieten", anterior exerciţiului de alarmare, la domiciliul său, precum şi că obiectivele exerciţiului de alarmare „nu sunt menţionate clar în documente" (filele 16-17, dosar fond).
Anterior, în cursul anului 2006, intimatul primise alte două sancţiuni cu mustrare scrisă, în temeiul art. 62 alin. (1) lit. a) raportat la art. 64 alin. (1) din Legea nr. 293/2004, aplicate prin Decizia comandantului Penitenciarului Spital Tg. Ocna nr. S/219 din 7 noiembrie 2006 şi prin dispoziţia Directorului Adjunct al S.D.R.P. nr. 5038 din 30 iunie 2006 (filele 3-4, dosar recurs).
De asemenea, nici argumentul referitor la reaprecierea gravităţii faptei chiar de emitentul actului sancţionator nu subzistă, câtă vreme repunerea în funcţie a intimatului-reclamant s-a realizat ca urmare a punerii în executare a sentinţei civile nr. 107 din 21 iulie 2009 a Curţii de Apel Bacău, prin care s-a admis cererea acestuia de suspendare a executării Deciziei nr. 435 din 5 iunie 2009 emisă de A.N.P., până pronunţarea instanţei de fond ( certificatul de la fila 57, dosar fond).
Conchizând, Înalta Curte constată că sancţiunea disciplinară a fost legal individualizată de recurentă, potrivit criteriilor indicate în art. 63 alin. (1) din Legea nr. 293/2004, avându-se în vedere în principal gravitatea faptei, împrejurările concrete în care a fost săvârşită, gradul de vinovăţie al intimatului şi consecinţele asupra bunului mers al activităţii în instituţia publică dar şi împrejurarea că intimatul-reclamant a mai săvârşit abateri disciplinare.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul şi se va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.P. împotriva sentinţei nr. 165 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamatul M.M.I. ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2837/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2841/2010. Contencios → |
|---|
