ICCJ. Decizia nr. 2875/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2875/2010
Dosar nr. 1154/46/200.
Şedinţa publică din 1 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 27 august 2009 reclamanţii S.V. şi D.A.D., au solicitat Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, obligarea pârâtelor A.N.R.P. şi Cancelaria Primului Ministru la plata sumei de: 163.144,37 RON, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie de la data plăţii, reprezentând contravaloarea celei de a doua tranşe a despăgubirilor astfel cum au fost reţinute prin Hotărârile nr. 151 şi 152 din 23 mai 2006 adoptate de Comisia Judeţeană Argeş de aplicare a Legii nr. 290/2003; a sumei de 575.049, 98 lei la fel actualizată, reprezentând contravaloarea despăgubirilor reţinute prin Hotărârile nr. 244, 245 din 23 mai 2007 şi 256, 257 din 27 iunie 2007 ale aceleiaşi comisii; a dobânzilor legale calculate în raport de cele practicate de BNR, aplicate la suma actualizată cu indicele de inflaţie, ca urmare a neachitării despăgubirilor stabilite în mod imperativ de lege; precum şi a cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii s-a arătat că, în temeiul Legii nr. 290/2003, li s-au acordat despăgubiri şi compensaţii astfel cum sunt evidenţiate în hotărârile de mai sus, în calitate de moştenitori ai autorilor D.D., D.L., N.V. şi N.T. Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 actualizată, despăgubirile şi compensaţiile trebuiau achitate în termen de un de la data comunicării hotărârilor comisiei judeţene sau în tranşe în maxim de 2 ani, termene ce nu au fost respectate. Din cuantumul despăgubirilor le-a fost achitată în luna noiembrie 2006 suma de 108.769,44 lei, reprezentând contravaloarea primei tranşe a hotărârilor nr. 151 şi nr. l52/2006, ulterior acestui moment nemaiprimind vreun ban, iar prin adresa nr. 9274 din 5 februarie 2009 pârâta A.N.R.P. solicită depunerea unor dovezi de proprietate suplimentare de la Arhivele Naţionale ale Republicii Moldova, deşi ridurile lor erau în vigoare.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit că este competentă material să judece cauza, în considerarea faptului că nu există dispoziţii speciale în Legea nr. 290/2003, astfel încât devin aplicabile normele de competenţă stabilite prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, avându-se în vedere rangul central al autorităţii publice chemate în judecată.
Prin sentinţa nr. 203/F-C din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Piteşti a Admite în parte acţiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanţi şi a obligat pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să le plătească acestora suma de 163144,37 lei şi 575049,98 lei, actualizate la data plăţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (6) din HG nr. 1120/2006. Prin aceeaşi sentinţă, instanţa respins acţiunea faţă de Cancelaria Primului Ministru, activitatea acesteia fiind preluată de Secretariatul General al Guvernului.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, faptul că reclamanţilor, ca moştenitori ai defuncţilor D.D. şi L. li s-au stabilit prin hotărârea nr. 152 din 15 noiembrie 2006 despăgubiri şi compensaţii constând în terenuri (30 ha arabil, 3 ha vie, 2,5 ha livezi şi 0,5 ha păşune), iar pentru locuinţe 148043,25 lei. Ulterior, a fost completată prin hotărârea nr. 245 din 23 mai 2007, în sensul stabilirii despăgubirilor pentru terenuri în cuantum de 308921,24 lei, iar prin hotărârea nr. 257 din 27 iunie 2007 s-au acordat în plus suma de 6326,05 lei pentru recoltele neculese.
Din totalul despăgubirilor de 846963,79 lei s-a primit doar 40% din hotărârile nr. 151 şi 152 din 15 noiembrie 2006, conform recunoaşterilor reclamanţilor, care privesc plata sumei de 108769,44 lei în luna noiembrie 2006, confirmată şi de adresa Banca Românească de Dezvoltare din 27 august 2009. Pentru restul, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, căreia îi reveneau atribuţii în sensul plăţii despăgubirilor, conform art. 10 alin. (2) şi art. 11 din Legea nr. 290/2003, a arătat că refuză să le achite până la momentul în care reclamanţii vor depune dovezi suplimentare referitoare la dovada proprietăţii autorilor lor, eliberate de Arhivele Naţionale din Republica Moldova.
Instanţa a apreciat că atitudinea A.N.R.P. este nejustificată, în condiţiile în care hotărârile mai sus menţionate nu au fost revocate sau anulate de către emitent, ci, mai mult, Comisia judeţeană Argeş de Aplicare a Legii nr. 290/2003, prin referatul din 24 septembrie 2007 a arătat că îşi menţine hotărârile anterioare. Dincolo de aceasta, instanţa a constatat că motivul invocat de A.N.R.P. nici nu subzistă, cât timp s-a şi depus adresa din 16 martie 2009 prin care Arhiva Naţională a Republicii Moldova informa ca este imposibilă eliberarea certificatului solicitat.
A reţinut astfel, curtea de apel, că întrucât hotărârile Comisiei judeţene îşi produc pe deplin efectele, A.N.R.P. era obligată să efectueze plata despăgubirilor aşa cum se arată în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, în rate, în maxim 2 ani de la comunicarea lor. A mai reţinut instanţa, că în cuprinsul art. 18 din HG nr. 1120/2006, modificată, se detaliază modalitatea de solicitare şi dispunere a plăţii, stabilindu-se la alin. (5) lit. c) că dacă despăgubirile depăşesc 100001 lei - ca în speţă -, se achită eşalonat în două tranşe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an şi 60% în anul următor. Or, pârâta nu şi-a adus la îndeplinire obligaţia impusă de lege, plătind 40%, echivalent al primei tranşe doar din hotărârile nr. 151 şi 152 din 15 noiembrie 2006, nu şi pentru restul hotărârilor.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, criticând sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate pentru următoarele motive:
Din prevederile art. 18 alin. (5) din HG nr. 1120/2006 rezultă că plata despăgubirilor este condiţionată de existenţa în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinaţie.
Legea nr. 290/2003 nu presupune restituirea dreptului de proprietate asupra unor bunuri imobile, ci acordarea unor măsuri reparatorii având în vedere posibilităţile economice şi financiare ale ţării în a căror evaluare şi satisfacere legiuitorul este suveran.
Arătând soluţiile primite în jurisprudenţă în situaţii similare, recurenta a arătat că a pronunţa o hotărâre judecătorească de plata a pârâtei ar însemna că instanţa să adauge la lege, să se substituie legiuitorului, încălcând principiul separaţiei şi echilibrul puterilor consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţia României.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reclamanţii Sofronie Viorica şi D.A.D. au formulat întâmpinare şi au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul din 01 iunie 2010, Înalta Curte a invocat din oficiu, în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., excepţia lipsei competentei materiale a instanţei de fond în raport cu prevederile Legii nr. 290/2003, excepţie peremptorie şi dirimantă, constituind totodată un motiv de recurs de ordine publică ce va fi analizat cu prioritate în cele ce urmează.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii S.V. şi D.A.D. au solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei reprezentând contravaloarea celei de-a doua tranşă a despăgubirilor, precum şi a sumelor reprezentând contravaloarea despăgubirilor reţinute în hotărârile Comisiei Judeţene Argeş de Aplicare a Legii nr. 290/2003, actualizată.
Potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998, republicată, art. 31 din OG nr. 92/2004 şi, respectiv, art. 6 alin. (7) din OUG nr. 25/2007, Secţia de contencios a Tribunalului este instanţa competentă să soluţioneze acţiunile împotriva hotărârilor de validare, invalidare, a hotărârilor Comisiei Judeţene de Aplicare a Legii nr. 290/2003.
Pentru raţiuni de simetrie juridică aceleiaşi instanţe ii revine şi competenţa de soluţionare a acţiunilor având ca obiect contravaloarea despăgubirilor reţinute prin hotărârile comisiei judeţene, respectiv ceea ce solicită reclamanţii, contravaloarea celei de-a doua tranşă a despăgubirilor.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Argeş, secţia contencios administrativ si fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei nr. 203/F-C din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Argeş, secţia de contencios administrativ si fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2864/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2879/2010. Contencios. Alte cereri.... → |
|---|
