ICCJ. Decizia nr. 2842/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2842/2010
Dosar nr. 1492/33/200.
Şedinţa publică din 28 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 555/2009 din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamanţilor P.H., P.M., S.M. şi P.D. împotriva pârâtei A.N.R.P., instanţa dispunând anularea Deciziei nr. 193 din 4 februarie 2009 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită un titlu de plată pentru suma de 485.823,37 lei, conform Deciziei nr. 4064 din 10 noiembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamanţilor din prezenta cauză li s-a emis de către autoritatea publică de resort Decizia de despăgubire nr. 4064 din 10 noiembrie 2009 în cuantum de 485.823, 37 lei în temeiul art. 1 alin. (1) şi art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ca urmare a Dispoziţiei nr. 1754 din 13 iulie 2005 prin care a fost soluţionat dosarul întocmit în baza notificării nr. 594 din 12 noiembrie 2001 şi în temeiul sentinţei civile nr. 1928 din 6 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Cluj prin care se stabileşte nivelul despăgubirilor la valoarea de 131.070 Euro.
S-a mai reţinut că urmare a deciziei de despăgubiri şi a opţiunii formulate de reclamanţi, autoritatea pârâtă a emis titlul de conversie Decizia nr. 193 din 4 februarie 2009 în cuantum de 235.823,37 lei, reprezentând un număr total de 235,238 acţiuni la o valoare nominală de un leu pentru fiecare acţiune, la analizarea cererii pârâta ţinând seama că prin Decizia autorităţii locale de soluţionare a notificării s-a propus acordarea de despăgubiri pentru cota de 4/8 din imobilul teren în suprafaţă totală de 4329 mp, iar modalitatea care a stat la baza emiterii titlului de conversie a avut în vedere faptul că s-a aplicat cota de 4/8 din 500.000 lei cât reprezintă maximul care poate fi acordat în numerar, rezultând astfel suma de 250.000 lei despăgubiri în numerar, pentru diferenţa de 235.823, 37 lei din totalul de 485.823,37 lei emiţându-se titlu de conversie.
Prima instanţă a constatat că prin cererea de opţiune înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. 09051 din 14 ianuarie 2009, reclamanţii au optat pentru emiterea unui titlu de plată pentru despăgubiri în numerar pentru suma de 485.823,37 lei, ce reprezintă întreaga sumă stabilită cu titlu de despăgubiri şi care este mai mică decât suma maximă de 500.000 lei, apreciind, în raport cu aceste aspecte, că autoritatea pârâtă a emis titlul de conversie contestat în cauză cu încălcarea manifestării de voinţă a titularilor dreptului la despăgubiri exprimat expres în cerere şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 181 şi art. 182 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În raport cu prevederile reţinute, prima instanţă a mai apreciat că în cazul în care titlul de despăgubiri vizează o sumă mai mică decât cea de 50.000 lei, dreptul de opţiune al titularilor despăgubirilor este hotărâtor în aplicarea dispoziţiilor legale incidente, în atare situaţie rezultând că în speţă, autoritatea pârâtă a ignorat opţiunea titularilor şi, mai mult, a adăugat noi criterii de stabilire a manierei în care se acordă efectiv despăgubirile, criterii ce nu se regăsesc în prevederile legale.
Împotriva sentinţei Curţii de apel a declarat recurs pârâta A.N.R.P., formulând critici pe care le-a încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În memoriul de recurs este reluată pe larg situaţia de fapt, necontestată de altfel, iar criticile vizează ignorarea cotei de 4/8 deţinute de reclamanţi din imobilul situat în Cluj-Napoca, instanţa de fond, reţinând în mod greşit faptul, că instituţia recurentă a emis titlul de conversie contestat cu încălcarea manifestării de voinţă a titularilor dreptului la despăgubiri exprimat prin cererea de opţiune nr. 09051 din 14 ianuarie 2009.
Arată că prin dispoziţia primarului Municipiului Cluj Napoca nr. 1754 din 13 iulie 2005, s-a stabilit valoarea în echivalent pentru cota de 4/8 din terenul notificat, aspect pe care instanţa de fond nu l-a luat în considerare, pronunţând astfel o hotărâre lipsită de temei legal.
Susţine recurenta că cererea de opţiune înregistrată cu nr. 09051 din 14 ianuarie 2009 a intimaţilor-reclamanţi a fost greşit formulată, întrucât nu au avut în vedere că despăgubirile ce li se cuvin se acordă potrivit cotei de 4/8 din terenul notificat.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 14 mai 2010, intimaţii au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimaţii au insistat asupra necesităţii ca cererile de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 să fie soluţionate într-un termen rezonabil, cu respectarea dreptului de opţiune formulată pentru suma de 485.823, 37 RON, sub limita de 500.000 RON conform prevederilor art. 181 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Menţionează în acest sens că nu există nici bază legală pentru a limita despăgubirile în numerar şi a propune despăgubiri în acţiuni, prin emiterea Titlului de Conversie nr. 193 din 04 februarie 2009, de către A.N.R.P.
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului declarat, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală pentru motivele care succed.
Intimaţii-reclamanţi P.H., P.M., S.M. şi P.D.I. au spus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Decizia – titlu de conversie nr. 193 din 4 februarie 2009 în cuantum de 235.823, 37 lei, reprezentând un număr total de 235.823 acţiuni.
Recurenta nu neagă dreptul intimaţilor de a fi despăgubiţi în numerar, ci invocă limitarea despăgubirilor în raport de cota cuvenită din imobilul pentru care autoritatea publică de resort a emis Decizia de despăgubire nr. 4064 din 10 noiembrie 2009 în temeiul art. 1 alin. (1) şi art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi ca urmare a Dispoziţiei nr. 1754 din 13 iulie 2005 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca.
Aceste apărări ale autorităţii reiterate şi sub forma motivelor de recurs nu pot fi primite pentru că ignoră manifestarea de voinţă a titularilor dreptului de despăgubiri exprimată în mod expres în cererea înregistrată sub nr. 09051 din 14 ianuarie 2009 prin care au optat pentru emiterea titlului de plată pentru despăgubiri în numerar pentru 485.823,37 lei ce reprezintă întreaga sumă cu titlu de despăgubiri, care este mai mică decât suma maximă de 500.000 lei prevăzută de art. 181 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Nu se poate reţine susţinerea recurentei că cererea de opţiune a fost greşit formulată, în raport de dispoziţiile art. 181 alin. (2), unde se prevede:"1) Titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deţinătorii acestora într-una din modalităţile prevăzute în prezenta secţiune. (2) Dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500 000 lei, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei acestuia în acţiuni emise de Fondul "Proprietatea", fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acţiuni, parte în numerar.", coroborat cu art. 185 alin. (2) din acelaşi act normativ.
În aceste condiţii, în situaţia dată, titlul de despăgubiri vizează o sumă mai mică de 500.000 lei, determinantă este opţiunea titularului de despăgubiri, care a fost ignorată de autoritatea recurentă care aşa cum a reţinut şi judecătorul fondului, adaugă noi criterii de stabilire a acordării acestor despăgubiri fără a avea o bază legală.
De altfel, nici în recurs, raţionamentul modului de calcul propus, nu are un corespondent în lege.
În acest sens sunt relevante dispoziţiile sentinţei civile nr. 1928/2004 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 6277/2004 prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor băneşti la suma echivalentă cotei de 4/8 din imobilul expropriat, Dispoziţia de despăgubire nr. 4064/2009 precum şi situaţia de fapt necontestată, că pentru acelaşi imobil nu s-a mai depus o altă notificare pentru a fi incidente prevederile art. 183 alin. (1) din HG nr. 128/2008.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. şi al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.R.P. împotriva sentinţei civile nr. 555/2009 din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2841/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2848/2010. Contencios → |
|---|
