ICCJ. Decizia nr. 2908/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2908/2010
Dosar nr.1150/36/2009
Şedinţa publică din 2 iunie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, reclamanta I.S. a solicitat anularea Hotărârii nr. 32263 din 7 august 2009 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că are statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind născută în timpul strămutării părinţilor săi din Bulgaria în România, ca urmare a aplicării Tratatului româno-bulgar semnat la Craiova, la 7 septembrie din 1940.
Prin sentinţa nr. 508/CA din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa a fost respinsă acţiunea reclamantei ca nefondată, instanţa constatând faptul că reclamanta s-a născut la data de 11 aprilie 1942 şi nu se încadrează în categoriile de persoane prevăzute de lege pentru acordarea statutului de refugiat din motive etnice, reţinând că dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 prevăd expres că numai persoanele născute la data strămutării pot beneficia de drepturile stabilite de lege, cu aplicarea prezumţiei absolute a timpului legal al concepţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Recurenta a arătat că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale, întrucât în mod greşit a apreciat că nu poate beneficia de prevederile legale invocate, pe considerentul că nu era născută la data strămutării.
Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente cauzei, va admite recursul formulat şi, rejudecând cauza pe fond, se va modifica hotărârea atacată, în sensul că se va admite acţiunea reclamantei, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice şi prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, dar şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Acesta este şi cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, nu poate fi acceptată de această instanţă.
Înalta Curte a constatat, din analiza materialului probator, că părinţii reclamantei au făcut obiectul schimbului de populaţie intervenit prin Tratatul de la Craiova, încheiat în septembrie 1940, lucru necontestat de părţi, astfel încât se poate concluziona, fără nici un dubiu, că şi reclamanta beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Această interpretare a dispoziţiilor legale este în acord şi cu considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice...Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti”.
Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că intimata- reclamantă s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi şi, pe cale de consecinţă, beneficiază de prevederile legale invocate, motiv pentru care acţiunea reclamantei este întemeiată şi urmează a fi anulată hotărârea nr. 32273 din 7 august 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
A admite teza contrară ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinţi şi copiii lor aflaţi în aceeaşi situaţie, aceea de strămutaţi, ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a legii, de natură să conducă la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, precum şi al principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
Aşa cum s-a statuat constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul constituţional al egalităţii în drepturi se traduce prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare.
Pentru aceste considerente, văzând şi practica constantă a Înaltei Curţi în această materie, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 312 din C. proc. civ. , recursul declarat va fi admis, va fi anulată hotărârea atacată, cu obligarea pârâtei la
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de I.S. împotriva sentinţei nr. 508/CA din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamantei.
Anulează Hotărârea nr. 32273 din 7 august 2009 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa şi obligă pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999 pentru perioada 11 aprilie 1942-6 martie 1945 începând cu data de 1 februarie 2006.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2909/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2906/2010. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
