ICCJ. Decizia nr. 301/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 301/2010
Dosar nr. 527/33/2009
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta B.A. a chemat în judecată C.J.P. Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 24138 din 13 februarie 2009 emisă de pârâtă, recunoaşterea calităţii de refugiat a soţului său decedat, B.E. şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 în favoarea sa, în calitate de urmaş de refugiat.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că hotărârea contestată este nelegală şi netemeinică, întrucât ignoră calitatea de persoană refugiată a soţului său, dovedită prin acte şi declaraţii de martori.
Prin întâmpinare, pârâta, C.J.P. Cluj a solicitat respingerea acţiunii, apreciind că reclamanta nu a dovedit prin înscrisuri oficiale persecuţiile suferite de soţul său şi, pe cale de consecinţă nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. nr. 351/2009 din 2 iulie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea hotărârii nr. 24138 din 13 februarie 2009 emisă de pârâta C.J.P. Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 01 ianuarie 1943 – 06 martie 1945, şi să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, începând cu data de 01 martie 2009.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
A considerat că potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu.
A apreciat că declaraţiile martorilor audiate în cauză (M.V. şi F.M.), la rândul lor beneficiare ale Legii nr. 189/2000 fac dovada calităţii reclamantei de beneficiară a Legii nr. 189/2000, ca soţie supravieţuitoare a soţului său, refugiat, decedat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta, C.J.P. Cluj, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluţia pronunţată în cauză este netemeinică întrucât prima instanţă a acordat un nou interval de refugiere pentru soţul supravieţuitor.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va admite, recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În cauză, se reţine că reclamanta are calitate de soţie supravieţuitoare a soţului său refugiat B.E., fiind astfel beneficiara drepturilor prevăzute de art. 3 din OG nr. 105/1999.
Înalta Curte observă că deşi prima instanţă a reţinut în mod corect împrejurarea că din probele administrate în cauză rezultă indubitabil statutul de refugiat al decedatului B.E. precum şi calitatea reclamantei de beneficiară a OG nr. 105/1999 ca soţie supravieţuitoare a celui refugiat, totuşi, în dispozitivul hotărârii se dispune obligarea pârâtei să-i recunoască drepturile reclamantei în calitate de refugiat.
Or, faţă de obiectul acţiunii şi în raport cu considerentele hotărârii atacate care se referă în mod explicit la drepturile dovedite ale reclamantei în calitate de soţie supravieţuitoare a decedatului refugiat B.E., Înalta Curte urmează a admite recursul şi a modifica în parte sentinţa civilă atacată, în sensul obligării pârâtei să-i recunoască reclamantei drepturile cuvenite în calitate de soţie supravieţuitoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 351/2009 din 2 iulie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că obligă C.J.P. Cluj să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei B.A. drepturile prevăzute de art. 3 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare a decedatului B.E., începând cu data de 01 martie 2009.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere.... | ICCJ. Decizia nr. 304/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
