ICCJ. Decizia nr. 308/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 308/2010
Dosar nr. 363/45/2009
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 5207/99/2008, reclamantul D.A.C. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iaşi să se dispună „anularea dosarului medical şi a diagnosticului rezultat în urma operaţiunilor tehnico-administrative pregătitoare".
A arătat petentul că, în ziua de 20 iulie 2007, a fost condus de organele de poliţie la Spitalul Socola împotriva voinţei sale, fiind victima purtării abuzive a funcţionarilor şi a necompetenţei medicilor.
Prin sentinţa civilă nr. 1033/ CA din 21 noiembrie 2008, Tribunalul Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a apreciat că actele medicale din dosarul reclamantului, emise de pârât nu sunt acte administrative în înţelesul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci simple acte emise în legătură cu activitatea medicală a spitalului, susceptibile de a fi atacate pe calea dreptului comun.
Prin sentinţa civilă nr. 4787 din 25 martie 2009, Judecătoria Iaşi a declinat competenţa materială de soluţionare a aceleiaşi cauze în favoarea Tribunalului Iaşi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Iaşi pentru soluţionarea acestuia.
În motivarea sentinţei, Judecătoria Iaşi a reţinut că reclamantul a solicitat anularea unui dosar medical care reprezintă un act administrativ cu caracter individual şi care emană de la o autoritate public, Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iaşi, ce desfăşoară activitate în regim de autoritate publică.
S-a apreciat că actele medicale din dosar sunt de natură a produce efecte directe asupra persoanei în cauză, asupra drepturilor legale şi intereselor sale legitime, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 13/ CA din 22 iunie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Pentru a hotărî în acest mod, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că actele medicale ce formează în mod preponderent conţinutul dosarului a cărui a anulare s-a solicitat de către reclamant nu sunt acte de natură administrativă astfel că această împrejurare atrage după sine competenţa instanţei de drept comun, respectiv a Judecătoriei Iaşi.
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs reclamantul D.A.C. criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În cuprinsul recursului a arătat că actele medicale pe care le atacă nu au fost întocmite în limitele competenţei profesionale ale personalului medical şi că ne aflăm în faţa unui fenomen administrativ care s-a desfăşurat cu exces de putere între două componente ale administraţiei publice, Ministerul de Interne şi Ministerul Sănătăţii.
A apreciat că actele medicale emise constituie acte administrative cu caracter individual care vatămă interesele persoanei sale, situaţie în care competentă să judece cauza este Tribunalul, ca instanţă de contencios administrativ.
Examinând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs invocate şi din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 din acelaşi act normativ evocat, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Cu privire la semnificaţia termenului de act administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede în art. 2 alin. (1) lit. c) că acesta este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere modifică sau stinge raporturi juridice.
În cauză, Înalta Curte observă că reclamantul s-a adresat instanţei de contencios administrativ solicitând anularea „dosarului medical şi a diagnosticului rezultat în urma operaţiunilor tehnico-administrative pregătitoare".
Din examinarea actelor care compun dosarul a cărui anulare s-a solicitat, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut în mod corect faptul că aceste acte sunt întocmite de personalul medical în limitele şi în exercitarea unor competenţe profesionale, neavând caracterul unor acte emise în regim de putere publică în vederea organizării legii sau a executării în concret a legii care să dea naştere, modifice sau stinge raporturi juridice.
Or, în condiţiile în care actele conţinute în dosarul medical a cărui anulare s-a solicitat de către reclamant nu sunt de natura actelor administrative, întrucât nu îmbracă trăsăturile acestor acte, astfel cum sunt configurate de textul de lege evocat, ci reprezintă acte întocmite în exercitarea atribuţiilor profesionale, lipsindu-le caracterul regimului de putere publică, rezultă în mod indubitabil că sentinţa Curţii de Apel Iaşi pronunţată în soluţionarea regulatorului de competenţă, prin care a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, ca instanţă de drept comun este legală şi temeinică.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D.A.C. împotriva sentinţei civile nr. 13/ CA din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 307/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 310/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
