ICCJ. Decizia nr. 3020/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3020/2010
Dosar nr. 1439/33/2009
Şedinţa publică din 9 iunie 201.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 iulie 2009, reclamantul M.M.A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului şi A.N.S.V.S.A. să se dispună anularea OUG nr. 37/2009 şi a Ordinului nr. 69595 din 23 aprilie 2009 de încetare a raporturilor sale de serviciu, prin eliberarea din funcţia publică de director executiv la D.S.V.S.A. Sălaj, obligarea pârâţilor la plata salariilor, îndemnizaţiilor şi sporurilor de care nu a mai beneficiat de la data eliberării din funcţie şi obligarea pârâţilor la plata de daune morale în sumă de 150.000 Euro.
Reclamantul a solicitat să se constate nelegalitatea OUG nr. 37/2009 pentru lipsa motivării urgenţei adoptării acestui act normativ, precum şi nejustificarea situaţiei excepţionale determinante pentru reglementarea în condiţiile prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituţie.
Reclamantul a invocat şi nelegalitatea actului administrativ subsecvent, Ordinul nr. 69595 din 23 aprilie 2009 emis de Preşedintele A.N.S.V.S.A., motivând că i-a fost încălcat dreptul fundamental la muncă, fiind privat în mod abuziv de singura sa sursă de venituri.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 663 dom 18 decembrie 2009, prin care a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a OUG nr. 37/2009, a admis acţiunea, a anulat Ordinul nr. 69595 din 23 aprilie 2009, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior emiterii ordinului susmenţionat, obligând pârâţii în solidar să plătească reclamantului contravaloarea salariilor, indemnizaţiilor şi sporurilor de care nu a beneficiat de la data destituirii, a daunelor morale în sumă de 15.000 Euro şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că este nelegal Ordinul nr. 69595 din 23 aprilie 2009 emis în baza prevederilor art. II alin. (1) din OUG nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale, definitivă şi obligatorie, conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.
Instanţa de fond a reţinut că, potrivit deciziei pronunţate de instanţa de contencios constituţional, OUG nr. 37/2009 afectează statutul juridic al unor funcţionari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ - teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999.
Constatând nelegalitatea actului administrativ de eliberare a reclamantului din funcţia publică de conducere deţinută, instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 109 raportat la art. 106 din Legea nr. 188/1999 şi art. 9 alin. (5), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora a dispus anularea actului atacat, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică de director executiv al D.S.V.S.A. Sălaj şi a obligat pârâţii în solidar să plătească reclamantului salariile aferente începând cu data de 24 aprilie 2009 şi până la reintegrarea efectivă în funcţia publică.
În raport de situaţia de fapt dovedită în cauză, instanţa de fond a apreciat ca fiind întemeiată şi cererea de daune morale, obligând în solidar pârâţii să plătească reclamantului cu acest titlu suma de 15.000 Euro, în echivalent lei la data plăţii.
În acest sens, a fost avută în vedere atitudinea pârâtei A.N.S.V.S.A. de a refuza, fără temei legal, punerea în executare a sentinţei civile nr. 13 din 5 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, definitivă şi irevocabilă, prin care a fost suspendată executarea ordinului de eliberare din funcţie a reclamantului, ceea ce a determinat încălcarea dreptului la muncă al funcţionarului public şi lipsirea acestuia de salariu.
Cererea de anulare a OUG nr. 37/2009 a fost respinsă ca inadmisibilă, cu motivarea că legea nu autorizează instanţa de contencios administrativ, ca jurisdicţie judiciară, să dispună anularea unui asemenea act.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâţii Guvernul României şi A.N.S.V.S.A., solicitând ca în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii formulate de reclamant.
Recurenta A.N.S.V.S.A. a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a dispus anularea Ordinului nr. 69595 din 23 aprilie 2009, care a fost emis anterior pronunţării deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of. nr. 758 din 6 noiembrie 2009, dat fiind că aceasta produce efecte numai pentru viitor. Din acest considerent, recurenta a arătat că desfiinţarea funcţiei intimatului-reclamant s-a produs ope legis şi instituţia publică nu a avut un drept de opţiune, fiind obligată să procedeze în conformitate cu dispoziţiile imperative ale OUG nr. 37/2009, în vigoare la data emiterii ordinului anulat.
Recurentul Guvernul României a criticat soluţia de obligare a sa în solidar a A.N.S.V.S.A. la plata drepturilor salariale cuvenite intimatului-reclamant , motivând că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a fost parte în raporturile juridice deduse judecăţii şi nu poate fi reţinută răspunderea sa, în condiţiile în care a fost anulat actul administrativ emis de o altă instituţie publică.
Ambii recurenţi au criticat soluţia de obligare a lor la plata daunelor morale, în sumă de 15.000 Euro, arătându-se că intimatul-reclamant nu a administrat dovezi cu privire la natura valorilor nepatrimoniale care au fost lezate printr-o faptă ilicită culpabilă.
Recurenţii au susţinut că ordinul contestat nu era susceptibil să lezeze onoarea şi probitatea profesională a intimatului-reclamant, deoarece destituirea din funcţia publică de conducere s-a dispus din motive neimputabile funcţionarului public, astfel că nu s-a adus atingere acestor valori nepatrimoniale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 Curtea Constituţională a declarat neconstituţională legea de aprobare a OUG nr. 37/2009 şi implicit, această ordonanţă privind măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta A.N.S.V.S.A. cu prevederile constituţionale a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcţie a intimatului – reclamant, astfel că a fost corect dispusă anularea acestuia, ca efect al admiterii acţiunii.
Susţinerea autorităţii recurente privind efectele viitoare ale deciziei prin care Curtea Constituţională declară neconstituţionale prevederile unui act normativ se dovedeşte a fi nefondată, întrucât Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a fost pronunţată şi publicată în Monitorul Oficial anterior soluţionării prezentului litigiu.
Instanţa de fond a soluţionat corect şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României cu privire la cererea de obligare la plata drepturilor salariale.
Astfel, s-a avut în vedere că, ilicitul cauzator de prejudicii şi care conferă temei de reparaţie prin plata tuturor drepturilor salariale neîncasate de intimatul-reclamant în perioada eliberării din funcţia publică este imputabil patrimonial atât Guvernului României, ca autor al actului normativ nelegal, sancţionat ca atare de jurisdicţia de contencios constituţional, cât şi recurentei A.N.S.V.S.A., ca autor direct al ordinului contestat.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut întemeiat că, într-o cerere de reparare a prejudiciului cauzat prin ordonanţe ale Guvernului formulată în baza dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Guvernul României este ţinut să răspundă, în calitate de autor al actului cauzator de prejudicii.
Recursurile vor fi admise şi în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va fi modificată în parte hotărârea atacată în sensul că va fi respinsă ca neîntemeiată cererea intimatului-reclamant de acordare a daunelor morale.
În raport de situaţia de fapt concretă şi de modificările legislative care au intervenit în reglementarea funcţiei publice deţinută de intimatul-reclamant, instanţa de fond a considerat greşit ca fiind dovedită dauna morală invocată prin acţiune, ca o vătămare adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane.
În condiţiile în care eliberarea din funcţie a intimatului-reclamant a fost dispusă în executarea unui act normativ cu forţă juridică superioară şi nu din motive imputabile funcţionarului public, nu se poate reţine existenţa unui prejudiciu moral pentru repararea căruia să fie antrenată răspunderea juridică a autorităţilor recurente, cum neîntemeiat a hotărât instanţa de fond.
În consecinţă, Înalta Curte va admite recursurile şi va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul celor expuse anterior, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului şi A.N.S.V.S.A. împotriva sentinţei nr. 663 din 18 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte, hotărârea atacată, în sensul că respinge cererea de acordare a daunelor morale , ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2998/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3021/2010. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
