ICCJ. Decizia nr. 2955/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2955/2010
Dosar nr. 1539/54/200.
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 349 din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta F.E., prin mandatar F.C., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi şi Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Consiliului Judeţean Dolj, dispunându-se anularea Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 37070 din 01 octombrie 2008 şi a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 1536 din 13 martie 2009, respectiv obligarea pârâtei Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Dolj să emită certificat de încadrare a reclamantei în gradul de handicap grav.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin Certificatul nr. 37070 din 01 octombrie 2009, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Dolj, a fost respinsă încadrarea în grad de handicap a reclamantei cu cod de boală G81, 169.8,110, F32.9, cu motivarea că această afecţiune nu se încadrează în criteriile medico - psihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992 al Ministerului Sănătăţii Publice .
Reclamanta a formulat contestaţie la Comisia Superioară, care în urma analizării documentelor din dosarul medical, a confirmat, prin Decizia nr. 1536 din 13 martie 2009, concluziile comisiei teritoriale, de neîncadrare în grad de handicap.
S-a mai reţinut că, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 2544/A 1 din 17 septembrie 2009, întocmit de IML Craiova, reclamanta prezintă diagnosticul hemiplegie dreapta postaccident vascular cerebral ischemic, afazie motorie, HTA gr. risc înalt, proteză de şold drept (postfractură de col femural), că potrivit referatului întocmit de medicul neurolog cu nr. 2005 din 13 august 2009 s-a constatat, în ce o priveşte pe reclamantă, asimetrie facială, ortostatism şi mers imposibil, deficit motor plegic la nivelul hemicorpului drept, ROT accentuate pe dreapta, RCP, iar din referatul întocmit de medicul de familie nr. 6317 din 05 august 2009 s-a reţinut că reclamanta este pacientă hemiplegică, hemiplegie dreapta, afazie motorie, hipotrofie musculară generalizată, incontinenţă sfincteriană, pacienta fiind dependentă de altă persoană.
În raport cu afecţiunile constatate prin raportul de expertiză medico-legală, judecătorul fondului a apreciat ca reclamanta îndeplineşte condiţiile şi cerinţele prevăzute în criterii, în sensul că se încadrează în subcap. III, pct. 2, lit. c) din cap.7.
Prima instanţă a apreciat nefondate susţinerile pârâţilor în sensul că reclamanta nu poate beneficia de protecţia specială prevăzută de Ordinul comun nr. 762 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992 al MSP, având în vedere că, în speţă, hemiplegia, însemnând paralizia unei jumătăţi de corp, se încadrează automat în categoria monoparezei, iar accidentul vascular cerebral este o cauză vasculară, fiind astfel îndeplinite condiţiile subcap. III, pct. 2 lit. c) din cap. 7.
2. Recursurile exercitate împotriva hotărârii primei instanţe
Ambele pârâte au atacat cu recurs sentinţa menţionată, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
2.1. Recurenta-pârâtă Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi-a întemeiat în drept calea de atac pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanţa de fond a aplicat eronat prevederile lit. c), pct. 2, subcapitolul III, capitolul 7 din Ordinul comun nr. 762 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 al Ministerului Sănătăţii Publice, cu o motivare bazată pe reguli empirice, care nu au nimic a face cu criticile legale medico-psiho-sociale.
În raport cu diagnosticul medical, intimata-reclamantă se încadrează în realitate la lit. b) a aceluiaşi text legal.
În altă ordine de idei, recurenta-pârâtă a arătat că expertiza medico-legală a fost o probă încuviinţată greşit de instanţă, pentru că institutul medico-legal Craiova nu este autoritate competentă în materie, potrivit Legii nr. 448/2006 şi legislaţiei subsecvente.
2.2. Recurenta-pârâtă Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Dolj nu şi-a întemeiat în drept recursul, referindu-se la încadrarea greşită a intimatei-reclamante în prevederile Cap. 7- funcţiile neuro-musco-scheletice şi ale mişcărilor aferente, subcapitolul III – evaluarea în grad de handicap în afectarea funcţiilor motorii, pct. 2– afecţiuni eurologice, lit. c)– parapareze/paraplegii, tetrapareze/tetraplegii, monopareze/monoplegii, indiferent de etiologie, indiferent de vârstă şi statut.
În opinia recurentei-pârâte, reclamanta nu se încadrează în aceste prevederi, întrucât actul normativ pe baza căruia se stabileşte în grad de handicap, avizat de comisa de neurologie a Ministerului Sănătăţii, prevede acces la protecţia specială numai persoanelor cu accidente vasculare hemoragice, trombotice sau embolice, cu diverse localizări, cu deficite locomotorii secundare, disfazie/afazie sau /şi tulburări sfincteriene indiferent de vârstă şi statut dacă sunt consecinţa unor cauze specificate la cap. 7, subcap. III, pct. 2 lit. b) din criterii.
3. Apărările intimatei-reclamante
Prin notele scrise depuse la dosar, intimata-reclamantă, prin mandatar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că prin modul în care a reglementat criteriile medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap, legiuitorul nu a făcut nici o discriminare în raport cu modul de dobândire a handicapului, caracterul congenital sau dobândit pe parcursul vieţii, vârsta sau statutul persoanei, prezenta sau nu a altor boli ori incidenţa afecţiunii respectiv.
în rândul populaţiei.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de cele două recurente-pârâte şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.
Având în vedere că recursurile cuprind critici similare, acestea vor fi grupate şi analizate împreună.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 37070 din 1 octombrie 2008, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Dolj a stabilit că afecţiunile de care suferă intimata-reclamantă constituie boală, iar nu handicap, pentru că nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătăţii Publice.
Certificatul menţionat a fost menţinut prin Decizia nr. 1536 din 13 martie 2009 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi .
Diagnosticul clinic reţinut în decizie constă în hemiplegie dreaptă post accident vascular cerebral (AVC) ischemic, afazie motorie, incontinenţă sfincteriană, HTA Gr.II risc înalt, sechele post factură subcapsulară col femural drept, tulburare depresivă pe fond organic.
Instanţa de fond a reţinut corect, printr-o interpretare logică şi literală adecvată a normelor aplicabile în cauză, că, pe baza diagnosticului clinic descris mai sus şi a concluziilor raportului de expertiză medico-legală, intimata-reclamantă se încadrează în cerinţele prevăzute în Capitolul 7, subcapitolul III, pct. 2, lit. c) din criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin ordinul menţionat anterior, text care se referă la „parapareze/paraplegii, tetrapareze/tetraplegii, monopareze/monoplegii – indiferent de etiologie (traumatică, vasculară, infecţioasă, tumorală, degenerativă etc.), indiferent de vârstă şi statut".
Cu referire expresă la criticile recurentelor-pârâte, Înalta Curte reţine următoarele:
1.1. Expertiza medico-legală dispusă din oficiu pentru lămurirea unor aspecte de specialitate necesare dezlegării cauzei se încadrează în prevederile art. 201 şi art. 129 alin. (5) C. proc. civ., proba fiind administrată prin organismul cu atribuţii în acest sens, potrivit Legii nr. 459/2001 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală.
Din simpla lecturare a concluziilor raportului de expertiză se poate observa ca acestea se rezumă la exprimarea unei opinii de specialitate asupra diagnosticului clinic, pe baza actelor medicale avute la dispoziţie, fără conotaţii juridice referitoare la încadrarea în grad de handicap, ce constituie atribuţia autorităţilor publice recurente.
1.2. Interpretarea gramaticală şi logică reprezintă o etapă necesară în decelarea semnificaţiei juridice a unei norme neclare căreia instanţa are a-i subsuma anumite circumstanţe sau împrejurări de fapt, astfel că nu i se poate reproşa judecătorului fondului că a pronunţat o soluţie „bazată pe reguli empirice". De vreme ce lit. c) pct. 2, subcapitolul III, Capitolul 7 din Ordin, supusă analizei, are în vedere paraplegii (paralizii ale ambelor membre inferioare), tetraplegii (paralizia tuturor membrelor) şi monoplegii (paralizia unui singur membru), hemiplegia (paralizia unei jumătăţi de corp), chiar dacă nu este menţionată expres, se încadrează în mod logic în obiectul său de reglementare.
Dimpotrivă, recurentele-pârâte, printr-o interpretare trunchiată, ruptă din context şi ignorând împrejurarea că paraliziile avute în vedere la litera c) sunt cauze de handicap indiferent de etiologie (inclusiv vasculară), încearcă să acrediteze ideea că sechelele accidentelor vascular-cerebrale ar putea sta la baza încadrării în grad de handicap numai dacă se circumscriu prevederilor lit. b) din acelaşi text legal.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap şi de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Dolj împotriva sentinţei nr.349 din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2948/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2973/2010. Contencios → |
|---|
