ICCJ. Decizia nr. 3058/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3058/2010
Dosar nr. 504/2/200.
Şedinţa publică din 10 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanţii SC C.L. SRL şi P.D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C.N.A.D.N. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor, anularea proiectului tehnic fluidizarea trafic pe DN1 şi centura rutiera în zona de Nord a Municipiului Bucureşti, ca fiind întocmit cu încălcarea dispoziţiilor legale şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.000.000 Euro cu titlu de daune morale.
Prin sentinţa civilă nr. 2759 din 24 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Transporturilor, Turismului şi Construcţiilor, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii de SC C.L.R.E. SRL şi P.D. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin C.N.A.D.N. România SA şi a respins cererea de intervenţie formulată de intervenienta SC C.L.R.E. SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că exproprierea terenului aparţinând reclamanţilor s-a efectuat în temeiul Legii nr. 198/2004 şi nu în temeiul Legii nr. 33/1994 şi că nu se pot reţine concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză în sensul că anterior exproprierii nu a fost efectuată o cercetare prealabilă prin care să se analizeze posibilitatea realizării unei lucrări de interes public prin alte mijloace decât prin expropriere.
In ceea ce priveşte propunerea înaintată de reclamanţi, respectiv exproprierea terenurilor aflate pe partea opusă şi aparţinând C.F.R. SA şi M.Ap.N., instanţa de fond a apreciat că nu este posibilă, având în vedere că în scopul fluidizării traficului din zonă s-a considerat oportun execuţia a două benzi de circulaţie pe sens, suplimentare.
Astfel, instanţa de fond a apreciat că interesul public primează în faţa interesului privat al unei persoane supuse exproprierii, iar obligaţia proiectantului este aceea de a găsi o soluţie tehnică optimă care să răspundă exigenţelor impuse pentru un traseu de drum naţional.
Împotriva acestei hotărâri, SC C.L. SRL Bucureşti, P.D., SC C.L.R.E. SRL Bucureşti şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii au declarat recurs.
In motivarea cererii de recurs, C.L. SRL Bucureşti, P.D., SC C.L.R.E. SRL Bucureşti au invocat motivele de recurs prevăzute de pct. 7, 8 şi pct. 9 art. 304 C. proc. civ., arătând în esenţă că:
- Nu s-a analizat legalitatea, temeinicia şi oportunitatea actului administrativ atacat şi au fost înlăturate fără nici o motivaţie probele administrate în cauză.
- In cauză nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 198/2004, ci ale Legii nr. 33/1994, întrucât proiectul în cauză are ca obiect lărgirea şoselei de centură, care nu este drum naţional.
- Proiectul încalcă interesul public, bugetul statului fiind obligat, în opinia recurenţilor să plătească câteva milioane de euro în plus cu titlu de despăgubiri, fără să existe nici o justificare pentru care proiectantul a adoptat această măsură.
Recurentul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 2759 din 24 iunie, susţinând în esenţă că nu are calitate procesual pasivă în cauză, întrucât nu are atribuţii în ceea ce priveşte elaborarea documentaţiilor tehnice.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de SC C.L. SRL Bucureşti, P.D., SC C.L.R.E. SRL Bucureşti este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
In speţă, declararea utilităţii publice a planului de amplasament pentru proiectul de drum s-a produs în urma. publicării în M.Of. nr. 491 din 23 iulie 2007 şi a HG nr. 681/2007, iar procedura de expropriere s-a declanşat în urma promovării HG nr. 428/2008.
Nu se pot reţine susţinerile recurenţilor privitoare la îndepărtarea probelor din cauză fără nici o motivaţie/atâta vreme cât instanţa de fond a considerat ca neîntemeiate concluziile expertului tehnic în specialitatea Căi Ferate, Drumuri şi Poduri, având în vedere că în cauză a fost efectuată o cercetare prealabilă prin care s-a analizat dacă lucrarea de interes public se poate efectua şi prin alte mijloace, fiind relevant în acest sens răspunsul proiectantului SC S.C. în sensul că o eventuală schimbarea a soluţiei iniţiale ar produce întârzieri în realizarea proiectului precum şi costuri suplimentare.
In mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că transferul dreptului de proprietate s-a realizat în temeiul prevederilor Legii nr. 198/2004 care este o lege cu caracter special şi care prevede procedura ce trebuie îndeplinită pentru exproprierea suprafeţelor de teren necesare realizării autostrăzilor şi drumurilor naţionale, având în vedere faptul că proiectul priveşte construirea sectorului cuprins între DN 7 şi DN 1A şi fluidizarea traficului pe DN 1 între km. 8+ 100 şi km 17+100 şi centura rutieră în zona de nord a Municipiului Bucureşti, iar în urma protocolului încheiat în baza Hotărârii nr. 660 din 05 iunie 2003 au fost încadrate în categoria drumuri naţionale toate transoanele de drum de pe Centura Bucureşti.
De asemenea, avizul C.N.A.D.N.R. nr. 3227 din 18 decembrie 2008 (fila 261 dosarul de fond) prin care s-a avizat favorabil documentaţia în faza modificatoare, este dovada modificării soluţiei iniţiale de la 2 la 4 benzi pentru obiectivul Fluidizarea traficului pe DN 1 între km 8+100 - km 17+100 şi centura rutieră în zona de nord a Bucureştiului Obiect 7- Completarea centurii rutiere a Municipiului Bucureşti prin construcţia sectorului cuprins între DN 7 şi DN 1.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, interesul public primează în faţa interesului privat al unei persoane expuse exproprierii, în condiţiile în care proiectul în cauză răspunde exigenţelor impuse pentru un traseu de drum naţional iar soluţia propusă a avut în vedere toate considerentele de ordin tehnic şi socio-economic.
Faţă de cele reţinute, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
În ceea ce priveşte recursul declarat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat şi urmează a-1 admite pentru următoarele considerente.
Obiectul cererii de chemare în judecată priveşte anularea proiectului tehnic privind Fluidizarea trafic pe DN 1 şi centura rutiera în zona de Nord a Municipiului Bucureşti, iar întocmirea documentaţiei tehnico-economice intră în atribuţiile C.N.A.D.N.R. SA, în exclusivitate
Conform HG nr. 76/2009, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii are atribuţii specifice care îi revin în calitate de autoritate de stat în domeniul transporturilor, printre acestea neregăsindu-se atribuţii privind elaborarea documentaţiilor tehnice.
Concluzionând, se constată că Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii nu are calitate procesul pasivă în cauză.
În consecinţă, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, modifică sentinţa atacată în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi respinge acţiunea reclamanţilor formulată împotriva acestui pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.L. SRL Bucureşti, P.D., SC C.L.R.E. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2759 din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii împotriva sentinţei civile nr. 2759 din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi respinge acţiunea reclamanţilor formulată împotriva acestui pârât.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3057/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3064/2010. Contencios → |
|---|
