ICCJ. Decizia nr. 3042/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL -
Decizia nr. 3042/2010
Dosar nr. 706/59/2009
Şedinţa publică din 9 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 408 din 26 noiembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.G., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, dispunând anularea hotărârii nr. 10532 din 1 aprilie 2009 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat şi să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a născut la data de 9 septembrie 1942, în localitatea Lipniţa, judeţul Constanţa, după ce, în toamna anului 1940 – în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 – părinţii săi fuseseră strămutaţi din Bulgaria în România.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, susţinând că este netemeinică şi nelegală faţă de împrejurarea că reclamanta s-a născut după data strămutării părinţilor săi; în acest sens, recurenta-pârâtă a invocat adresa Ministerului Justiţiei nr. 72762/2005 şi precizările emise de Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale, care exclud de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 persoanele concepute după data strămutării părinţilor lor.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Legiuitorul a urmărit, aşadar, ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţiecu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate că intimata-reclamantă s-a născut la data de 9 septembrie 1942, după ce, în anul 1940, părinţii săi se refugiaseră în România.
Fiind născută în perioada refugiului părinţilor săi, intimata-reclamantă a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999 şi, în consecinţă, să-i acorde acesteia drepturile corespunzătoare.
Adresa Ministerului Justiţiei şi precizările emise de Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale, invocate de recurenta-pârâtă, potrivit cărora, de prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 ar beneficia numai copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte de strămutare şi născuţi după strămutarea părinţilor, reprezintă punctul de vedere al autorităţilor emitente, acesta neputând avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a unei legi.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei nr. 408 din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3041/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3044/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
