ICCJ. Decizia nr. 3073/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3073/2010
Dosar nr. 1379/44/200.
Şedinţa publică din 10 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 260 din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii M.M., M.I., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanţii nu au făcut dovada existenţei unui drept proteguit de lege, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, instanţa de fond, având în vedere Decizia nr. LII/2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a apreciat că dispoziţiile art. 16 şi urm. din Legea nr. 247/2005 nu se aplică deciziilor şi dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
în ceea ce priveşte procedura administrativă a despăgubirii, instanţa de fond a reţinut că aceasta nu a putut continua din culpa reclamanţilor, care nu au depus la dosarul comisiei hotărârea judecătorească irevocabilă prin care au le-au fost stabilite despăgubirile, fiind împiedicată astfel finalizarea evaluării judiciare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M.M., criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru că a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii.
S-a motivat recursul pe aspectele de fond reţinute de Curtea de Apel, precizându-se cp prima instanţă a nesocotit dispoziţiile Legii nr. 247/2005 şi a încălcat astfel securitatea raporturilor juridice prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Recursul este fondat şi va fi admis, pentru următoarele considerente:
Analizând actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Instanţa de fond a respins acţiunea formulată de M.M. şi M.I. prin sentinţa civilă pronunţată la 24 noiembrie 2009.
La fila 34 din dosarul de fond există o cerere din partea numiţilor M.C., M.O. şi N.A. (fostă M.) prin care arată că sunt moştenitori ai defunctului M.I. şi doresc continuarea judecăţii pricinii, solicitând să fie citaţi în cauză în calitatea de moştenitori.
De altfel, la fila 34 din acelaşi dosar de fond se află ataşat certificatul de moştenitor nr. 154 din 19 decembrie 2007 din care rezultă că în urma decesului lui M.I., cei trei sunt moştenitorii acestuia.
Având în vedere că instanţa de fond a soluţionat pricina în contradictoriu cu M.I. decedat din anul 2007 şi nu a introdus în cauză moştenitorii acestuia, conform celor mai sus invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul formulat de M.M. şi va casa sentinţa atacată cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru a se judeca pricina în mod legal prin introducerea în cauză a celor trei moştenitori ai lui M.I., conform cererii lor de care am făcut mai sus vorbire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.M. împotriva sentinţei civile nr. 260 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3071/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3074/2010. Contencios → |
|---|
