ICCJ. Decizia nr. 3099/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3099/2010
Dosar nr. 1460.1/59/200.
Şedinţa publică din 11 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta B.M. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 3363/C din 15 decembrie 2009 emis de pârât până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004.
Reclamanta arată că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din legea contenciosului administrativ pentru următoarele motive:
prin Ordinul nr. 3363/C din 15 decembrie 2009 s-a dispus încetarea calităţii de notar public, pe care o desfăşura în cadrul Camerei Notarilor publici Timişoara, Circumscripţia Judecătoriei Lipova, localitatea Lipova, prin raportare la Decizia penală cu nr. 310 din 28 ianuarie 2008, pronunţată de înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, în dosarul nr. 2358/59/2006, a fost condamnată la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Susţine că ordinul este nelegal şi se impune a fi suspendat pentru că infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea reclamantei nu face parte din categoria infracţiunilor grave, astfel cum prevede art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995, raportat la circumstanţele reale şi, respectiv, la cele personale în care această faptă a fost săvârşită.
actul a cărui suspendare o solicită prin cererea de faţă, a fost semnat, în numele ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti de către A.M.B., fără ca acest nume să fie însoţit de vreo menţiune privind funcţia ocupată, calitatea în care a semnat ordinul ori dacă beneficia sau nu de vreo împuternicire legală, pentru a semna ordinul privind încetarea calităţii de notar public.
În privinţa condiţiei pagubei iminente reclamanta susţine că în mod intempestiv, a fost scoasă în afara profesiei (exercitate în condiţii de exclusivitate până la data de 15 decembrie 2009), fapt care o lipseşte de orice venit, Biroul Notarial are angajaţi, inclusiv un notar aflat în stagiu profesional, persoane care sunt, la rândul lor, puse în situaţia de a nu-şi mai putea continua activitatea şi, pe cale de consecinţă, de a nu mai obţine în perioada următoare nici un venit şi că Biroul Notarial pe care îl conduce este parte a unui contract de leasing, care nu mai poate fi onorat din lipsa veniturilor cu caracter de continuitate pe care acest birou le obţinea, până la apariţia Ordinului cu nr. 3363/C din 15 decembrie 2009 a Ministrului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti Bucureşti a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 121 din 17 februarie 2010 a respins cererea formulată de reclamanta B.M. în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi Ministerul Justiţiei şi Libertăţile Cetăţeneşti, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
În cauza dedusă judecăţii reclamanta a făcut dovada procedurii prealabile,a invocat motive de nelegalitate ale ordinului atacat, în ideea demonstrării cazului bine justificat, însă instanţa a reţinut că nu este îndeplinită cerinţa, unui prejudiciu iminent aşa cum această noţiune este definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, ca un prejudiciu material viitor şi previzibil.
Concluzia se impune pe motiv că, aşa cum precizează reclamanta în acţiune a fost scoasă deja în afara profesiei, exercitate până la 15 decembrie 2009 când i s-a ridicat imediat ştampila, însemnele profesionale utilizate în exercitarea profesiei registre speciale, sigiliul etc.
Aşadar, concluzionează prima instanţă ,actul administrativ a fost deja pus în executare, astfel că nu mai există nici un prejudiciu iminent, ceea ce presupune obligatoriu ca el să se producă în viitor, scopul art. 14 din Legea nr. 554/2004 fiind tocmai evitarea punerii în executare a actului.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta B.M., invocând aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în privinţa analizării incorecte a condiţiei pagubei iminente, precum şi interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii prin schimbarea înţelesului neîndoielnic al acestuia, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta critică concluzia instanţei de fond privind neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, arătând că a dovedit existenţa unui caz bine justificat privind dubiile expuse privind legalitatea Ordinului nr. 3363/C din 15 decembrie 2009, precum şi paguba iminentă care se creează în patrimoniul său prin executarea actului contestat.
Insistând asupra „pagubei iminente", recurenta arată că în speţă s-a făcut dovada îndeplinirii acestei condiţii, făcând referire la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, exprimată prin Decizia nr. 5528 din 3 decembrie 2009 prin care s-a modificat sentinţa atacată şi s-a admis cererea reclamantului executor judecătoresc de suspendare a Ordinului ministrului finanţelor, precum şi speţe similare în care executarea unor ordine ale Ministerului Justiţiei prin care s-a dispus încetarea calităţii de notar public prin ridicarea de îndată a ştampilei şi însemnelor profesionale nu a împiedicat pronunţarea unor hotărâri de suspendare a executării actului administrativ cu consecinţa reprimirii ştampilei şi însemnelor profesionale şi reluarea activităţii, respectiv:
- Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 1491/35/2009 suspenda executarea ordinului Ministerului Justiţiei nr. 3364/C din 15 decembrie 2009 ş.
- Curtea de Apel Bucureşti in Dosarul nr. 7116/2/2007 suspendă executarea ordinului Ministerului Justiţiei nr. 2300/2007 printr-o hotărâre pronunţată la data de 23 ianuarie 2008 (decizie rămasă definitivă în urma pronunţării deciziei nr. 251 din 21 ianuarie 2009 de respingere a recursului Ministerului Justiţiei în Dosarul nr. 7116/2/2007 al înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie).
Susţine astfel că practica judiciară este unitară în privinţa admisibilităţii cererilor de suspendare a ordinelor Ministerului Justiţiei care vizează încetarea calităţii de notar public.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că în mod corect Curtea de Apel Timişoara a reţinut că nu este îndeplinită cerinţa unui prejudiciu iminent, câtă vreme pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor art. 42 alin. (3) din Legea nr. 36/1995, au fost preluate de la recurentă sigiliul, ştampila, registrele şi lucrările profesionale, sub dovadă de primire, făcând trimitere la o speţă similară în care înalta Curte de casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut prin Decizia nr. 5193 din 18 noiembrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 540/35/2009 că, în situaţia în care ordinul de excludere din profesie a unui executor judecătoresc a fost deja executat, nu se mai poate susţine necesitatea de a se preveni o pagubă iminentă, măsura suspendării dovedindu-se a fi şi lipsită de obiect.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, ţinând seama de apărările din întâmpinare, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit doctrinei, măsura suspendării actelor administrative vizează după caz, întreruperea vremelnică a producerii de efecte juridice în situaţia în care actul atacat este în vigoare, sau amânarea temporară a producerii de efecte juridice.
De asemenea, jurisprudenţa în materia contenciosului administrativ a stabilit că cererea prin care se solicită suspendarea executării unui act administrativ care a intrat deja în vigoare nu este inadmisibilă sau lipsită de obiect, instanţele judecătoreşti putându-se pronunţa în sensul întreruperii producerii efectelor juridice ale actului administrativ, după verificarea îndeplinirii în speţă a condiţiilor prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Pentru aceasta, instanţa de judecată va avea în vedere jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie şi în mod specific deciziile pronunţate în cauzele în care s-a apreciat că poate fi analizată condiţia pagubei iminente în situaţia în care s-a solicitat suspendarea unor ordine ale Ministerului Justiţiei prin care s-a dispus încetarea calităţii de notar public, cu consecinţa ridicării de îndată a ştampilei şi a însemnelor profesionale.
Posibilitatea suspendării executării unui act administrativ cu executarea uno ictu, este firească, având în vedere că majoritatea covârşitoare a actelor administrative sunt de acest tip, o altă interpretare, conducând la golirea de conţinut şi lipsirea de eficienţă a prevederilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Or, conform unei reguli de interpretare logică a legii civile, norma juridică trebuie să fie interpretată în sensul că aceasta să producă iar nu să fie lipsită de efecte juridice.
În aceste condiţii critica recurentei este aşadar întemeiată întrucât, nu se poate reţine că încetarea calităţii de notar public este o normă cu executarea uno ictu, nesusceptibilă de suspendare, odată ce a fost adusă la îndeplinire aceasta în condiţiile în care actul administrativ unilateral este un act care se execută din oficiu şi prin el însuşi, ştampila şi însemnele profesionale fiind ridicate la câteva zile după emiterea actului administrativ, actul administrativ fiind pus în executare deîndată.
Faţă de cele arătate, se constată că prima instanţă privind de la o premisă greşită nu a analizat condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv paguba iminentă care s-a produs în patrimoniul recurentei pentru motivele invocate pe larg la fondul cauzei şi în recurs şi nici condiţia cazului bine justificat cu referire la aspectele susţinute ca producând o puternică îndoială în privinţa legalităţii actului administrativ contestat.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul, în temeiul art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, va casa sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru a analiza cererea de suspendare a Ordinului nr. 3363/C din 15 decembrie 2009, în condiţiile art. 1 alin. (1) şi art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva sentinţei nr. 121 din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3093/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3100/2010. Contencios → |
|---|
