ICCJ. Decizia nr. 311/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 311/2010
Dosar nr. 523/59/2009
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.I. a chemat în judecată C.J.P. Timiş, solicitând anularea hotărârii nr. 10526 din 13 martie 2009 emisă de pârâtă şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că hotărârea contestată este nelegală şi netemeinică, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin acte şi declaraţii de martori.
Prin întâmpinare, pârâta, C.J.P. Timiş a solicitat respingerea acţiunii, apreciind că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât la data când părinţii săi s-au refugiat, reclamantul nu era conceput, născându-se la un interval de 23 de luni ulterioare strămutării.
Prin sentinţa civilă nr. 237 din 2 iulie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea hotărârii nr. 10526 din 13 martie 2009 emisă de pârâta C.J.P. Timiş, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat şi să-i acorde drepturile conferite de OG nr. 105/1999.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
A considerat că potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu.
A constatat că strămutarea părinţilor reclamantului din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii septembrie 1940 s-a datorat persecuţiilor etnice instituite de regimul instaurat în perioada respectivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta, C.J.P. Timiş, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluţia pronunţată în cauză este netemeinică întrucât reclamantul născut în localitatea de refugiu, nu a suferit persecuţii din motive etnice.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În cauză, se reţine că familia reclamantului s-a refugiat din localitatea Diosig (Ardealul de Nord), în localitatea Topolovăţu-Mare, Judeţul Timiş, în cursul lunii septembrie 1940, iar reclamantul s-a născut la data de 28 august 1942, în timpul refugiului părinţilor săi.
Efectele refugiului s-au răsfrânt şi asupra reclamantului, de la data naşterii, care se situează în intervalul de timp avut în vedere de legea menţionată.
Prima instanţă a observat corect că Legea nr. 189/2000 nu face nici o diferenţă în legătură cu persoanele cărora le sunt aplicabile dispoziţiile legii, în sensul că nu stipulează în mod expres că nu pot beneficia de prevederile acesteia copiii concepuţi şi născuţi după refugiul părinţilor.
Prin urmare, faţă de împrejurarea că intimatul reclamant s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea nr. 189/2008 într-o localitate în care s-au refugiat părinţii săi şi întrucât actul normativ evocat nu distinge în ceea ce priveşte persoanele refugiate care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ., acesta va fi respins, ca atare, menţinându-se hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Timiş împotriva sentinţei civile nr. 237 din 2 iulie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 310/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 317/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
