ICCJ. Decizia nr. 3161/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3161/2010
Dosar nr. 1173/36/2009
Şedinţa publică din 16 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, reclamanta A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanţa anularea hotărârii nr. 32118 din 30 iulie 2009 emisă de pârâtă, stabilirea calităţii sale de beneficiară a Legii nr. 189/2000 şi plata drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1991, începând cu data solicitării acestui drept, respectiv 14 decembrie 2007.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este născută în perioada refugiului părinţilor săi, care au fost strămutaţi din C., Bulgaria, în urma Tratatului de la Craiova.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus în copie mai multe înscrisuri, printre care: hotărârea nr. 32118 din 30 iulie 2009 emisă de pârâtă, certificat de căsătorie, certificat de naştere, copie extras din tabloul de colonişti şi evacuaţi din C., eliberată de A.S., alte acte de stare civilă.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 603/ CA din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei A.S.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a făcut aplicarea prezumţiei absolute a timpului legal al concepţiei, reţinând că şi în condiţiile în care s-ar aplica limita maximă a prezumţiei de 300 zile anterior naşterii reclamantei, ca fiind cea mai lungă perioadă de concepţie, nu se ajunge la data de septembrie 1940, dată la care autorii reclamantei au părăsit Dobrogea de Sud, respectiv C.
Instanţa a mai reţinut faptul că potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 este necesară îndeplinirea a trei condiţii cumulative pentru a putea fi declarat beneficiar al legii, respectiv în intervalul cuprins între 06 septembrie 1940 – 06 martie 1945 persoana cetăţean român să fi fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu din motive etnice. Or, reclamanta nu a făcut dovada deplină a strămutării sale efective, situaţie în care nu poate beneficia de dispoziţiile reparatorii.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A.S. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea, cu motivarea că din prevederile Legii nr. 189/2000 rezultă că numai persoanele născute sau concepute la data strămutării din Bulgaria pot beneficia de prevederile legii.
Recurenta - reclamantă a arătat că această motivare este nelegală şi reprezintă o interpretare eronată a prevederilor legale, întrucât prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor, cum este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor au fost strămutaţi ca urmare a unor persecuţii etnice şi au suferit toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie şi care dobândesc prin naştere statutul de strămutat.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Din conţinutul textului de lege sus menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Totodată, potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta A.S. este născută la data de 23 ianuarie 1943, în localitatea Istria, judeţul Constanţa, din părinţi V. şi I., care, în urma Tratatului Româno - Bulgar în anul 1940 au fost strămutaţi în România, din C..
Mai mult, la dosarului de fond se află copie de la A.S. a extrasului din tabloul de colonişti şi evacuaţi din C., din care rezultă că tatăl reclamantei se afla pe acest tablou.
Aşadar, înscrisurile pe care reclamanta le-a invocat în susţinerea acţiunii respectă cerinţele prevăzute de lege, iar aceasta a făcut dovada că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Fiind născută după strămutarea părinţilor săi, recurenta-reclamantă a împărtăşit situaţia părinţilor strămutaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale acestei strămutări care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, reclamanta este îndreptăţită să i se recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999 şi, în consecinţă, să i se acorde drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele mai sus enunţate, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul să fie admis, hotărârea recurată să fie modificată în sensul admiterii acţiunii, anulării hotărârii nr. 32118 din 30 iulie 2009 a C.J.P. Constanţa şi obligării pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 23 ianuarie 1943 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.S. împotriva sentinţei civile nr. 603/ CA din 3 decembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată.
Admite cererea formulată de reclamanta A.S. şi anulează hotărârea nr. 32118 din 30 iulie 2009 a C.J.P. Constanţa.
Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 23 ianuarie 1943 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3157/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3162/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
