ICCJ. Decizia nr. 3144/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3144/2010
Dosar nr. 1439/35/2009
Şedinţa de la 15 iunie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 6258 din 17 noiembrie 2009, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta C.N.A.D.N. prin D.R.D.P. Cluj, în contradictoriu cu pârâtul K.S., având ca obiect emiterea unei ordonanţe de plată prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata ratelor eşalonat ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
În acest sens instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din OUG nr. 119/2007, competenţa soluţionării cererilor privind emiterea ordonanţei de plată revine instanţelor competente să judece în fond cauza în primă instanţă; de asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza II din Legea nr. 554/2004, contractul care stă la baza acţiunii formulate la C.N.A.D.N., este asimilat actelor administrative, iar în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. f) din aceiaşi lege, activitatea de soluţionare a acestor cereri constituie contencios administrativ.
Reţinând şi împrejurarea că, în conformitate cu art. 1 din OUG nr. 84/2003, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 47/2004, reclamanta este persoană juridică de drept privat asimilată autorităţilor publice centrale, instanţa a concluzionat că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza II din Legea contenciosului administrativ, iar competenţa de soluţionare a pricinii aparţine, în consecinţă, curţii de apel de la sediul debitorului, care se găseşte în Judeţul Satu Mare, respectiv Curtea de Apel Oradea.
Primind cauza spre soluţionare Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 50/ CA din 3 februarie 2010, a declinat, în favoarea Judecătoriei Satu Mare, competenţa materiala de soluţionare a pricinii şi constatând ivit un conflict negativ de competenţă a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia cu motivarea că, deşi reclamanta este o autoritate publică centrală în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004, în speţă, contractul încheiat între părţi, având ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea de drumuri naţionale nu se încadrează în categoria de contracte prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ pentru a atrage, incidenţa dispoziţiilor art. 10 din această lege.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că, în baza prevederilor art. 158 C. proc. civ., raportate la cele ale art. 1 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., se impune admiterea excepţiei de necompetenţă a acestei instanţe şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Verificând cauza, Curtea constată că, în raport cu obiectul litigiului şi având în vedere dispoziţiile legale incidente în cauză, competenţa materială revine Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, aşa cum rezultă din chiar conţinutul cererii de chemare în judecată, obiectul acesteia îl constituie emiterea unei ordonanţe de plată, în condiţiile OUG nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale.
Conform art. 10 alin. (1) din actul normativ susmenţionat, „În cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanţa emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată".
De asemenea, potrivit art. 5 alin. (l) din acelaşi act normativ, „Cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă".
În speţă, obiectul cererii îl formează obligaţii contractuale neonorate de debitoare, potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din OG nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.
Din conţinutul clauzelor contractului şi din prevederile OG nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eşalonarea tarifului de utilizare şi condiţionarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deţinute.
În cauză, deci, nu ne aflăm în prezenţa unui contract administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (l) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din OG nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eşalonarea plăţii în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.
De altfel, chiar OUG nr. 119/2007, invocată în mod expres ca temei al cererii de chemare în judecată, vizează în mod explicit contractele comerciale, având ca obiect de reglementare măsuri de combatere a întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din astfel de contracte.
Faţă de cele arătate, cum în cauză este vorba de un contract de natură comercială, având în vedere valoarea obiectului şi ţinând seama de dispoziţiile art. 5 alin. (l) din OUG nr. 119/2007, raportat la cele ale art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind C.N.A.D.N. – D.R.D.P. Cluj şi K.S. în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3134/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3149/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
