ICCJ. Decizia nr. 3199/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3199/2010
Dosar nr. 1158/46/200.
Şedinţa publică din 17 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 175/FC din 21 octombrie 2009 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de S.V. împotriva Deciziei nr. 0114907 din 31 martie 2009 emisă de intimatul Ministerul Apărării Naţionale, a anulat Decizia nr. 00114907 din 31 martie 2009 şi Decizia nr. 405 din 31 martie 2009 şi a dispus repunerea în situaţia anterioară, în sensul reactivării deciziei de pensionare revocate şi obligării intimatului să restituie contestatorului sumele reţinute în temeiul deciziei de debit.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 0114907 din 22 mai 2007 s-a stabilit dreptul contestatorului la pensie militară potrivit Legii nr. 164/2001, iar începând cu data de 1 mai 2007 acesta s-a încadrat la Penitenciarul Spital Colibaşi, ca funcţionar public cu statut special – corpul ofiţerilor.
Instanţa de fond a constatat că la data încadrării contestatorului, beneficiar al pensiei militare de serviciu, legea permitea cumulul pensiei cu salariul.
În temeiul art. 1 pct. 6 din Legea nr. 14/2008, la data de 31 martie 2009 s-a emis Decizia de revocare a deciziei de pensionare a contestatorului ce face obiectul investirii instanţei şi Decizia de obligare a sa la restituirea drepturilor la pensie încasate pe perioada 22 februarie 2008 – 28 februarie 2009.
În raport de aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că dreptul contestatorului la pensie consacrat anterior modificării art. 63 din Legea nr. 164/2001, în sensul revocării deciziei de pensionare în situaţia încadrării în muncă nu poate fi afectat, deoarece s-a născut anterior adoptării acestei dispoziţii legale care dispune numai pentru viitor.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a formulat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa a dat o hotărâre nelegală ca urmare a interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor legale incidente în cauză, respectiv art. 63 din Legea nr. 164/2001.
La termenul din 6 mai 2010, autoritatea publică recurentă şi-a completat cererea de recurs prin invocarea unui motiv de ordine publică: necompetenţa instanţei de fond de a soluţiona litigiul de faţă, în raport cu dispoziţiile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001, coroborate cu dispoziţiile art. 155 şi art. 156 din Legea nr. 19/2000.
Recursul este întemeiat pentru motivul de ordine publică privind competenţa materială a instanţei de fond de a judeca litigiul cu care a fost sesizată.
În cauză este necontestat că intimatul-reclamant a atacat Decizia nr. 0114907 din 31 martie 2009 emisă de autoritatea publică recurentă, prin care, a fost revocată Decizia de pensie nr. 0114907 din 22 mai 2007, începând cu data de 1 martie 2009 împotriva căreia a fost formulată contestaţie la Comisia de contestaţii pensii din cadrul Ministerul Apărării Naţionale.
Or, potrivit art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare, republicată, „Deciziile comisiilor de contestaţii pot fi atacate în instanţă potrivit Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Este adevărat că Decizia nr. 0114907 din 31 martie 2009 a fost emisă pentru revocarea deciziei de pensionare, în temeiul prevederilor art. 63 din Legea nr. 164/2001, dar această lege nu conţine alte reglementări în afara celor de la art. 54, referitoare la căile de atac şi nici din ansamblul legii nu rezultă vreun argument împotriva principiului unităţii de jurisdicţie în materia litigiilor privind pensiile militarilor.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond, judecând litigiul de faţă, şi-a depăşit competenţa materială şi a încălcat prevederile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2004 şi ale art. 155-156 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora competenţa aparţine tribunalului, ca instanţă de asigurări sociale.
În concluzie, recursul va fi admis, sentinţa pronunţată va fi desfiinţată, iar dosarul va fi trimis la Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Argeş, pentru competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 175/F-C din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Argeş, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3198/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3200/2010. Contencios → |
|---|
