ICCJ. Decizia nr. 3204/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3204/2010
Dosar nr. 1122/1/2010
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 2186 din 17 decembrie 2009 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de C.B.M. privind promovarea la Tribunalul Iaşi, ca urmare a valorificării rezultatului obţinut la concursul de promovare a judecătorilor în funcţii de execuţie din data de 31 mai 2009.
Pentru a adopta această soluţie, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că doamna judecător C.B.M. a obţinut media finală 8,50 şi cel puţin 5 la fiecare materie de concurs, clasându-se pe poziţia a 7-a, în raport cu candidaţii care au optat pentru promovarea efectivă la Tribunalul Iaşi.
Deoarece pentru promovarea efectivă la Tribunalul Iaşi au fost scoase la concurs 3 posturi, doamna judecător a fost declarată respinsă, ca urmare a neîncadrării în limita posturilor alocate concursului.
În conformitate cu prevederile art. 30 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare în funcţii de execuţie, judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovaţi în posturile care se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului. În ceea ce priveşte concursul din 31 mai 2009, rezultatele finale au fost publicate la data de 16 iunie 2009, astfel că termenul de 6 luni privind valorificarea rezultatelor s-a împlinit la data de 16 decembrie 2009.
Conform dispoziţiilor art. 27 din Regulament, pentru a fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie să obţină cel puţin media generala 7 şi nu mai puţin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs menţionate la art. 17 (proba teoretică şi proba practică).
Potrivit art. 30 alin. (2) din Regulament, prevederile art. 28 alin. (3) conform cărora promovarea în funcţii de execuţie vacante sau pe loc a candidaţilor declaraţi admişi la concurs se face în ordinea mediilor obţinute, în limita numărului de posturi aprobate, se aplică în mod corespunzător.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a mai reţinut că din evidenţele Direcţiei resurse umane şi organizare rezultă că, în prezent, la Tribunalul Iaşi există 2 posturi efectiv vacante de execuţie, în condiţiile în care dintre cele 4 posturi vacante 2 sunt în litigiu. Totodată, la Tribunalul Iaşi există posibilitatea vacantării a încă unui post de execuţie, prin ocuparea unui post de conducere de către unul dintre judecătorii care funcţionează la această instanţă.
Împotriva hotărâri Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, C.B.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta arată că este judecător la Judecătoria laşi, secţia civilă, şi a participat la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, efectivă şi pe loc, din data de 31 mai 2009, optând pentru promovarea efectivă într-o funcţie de execuţie la Tribunalul laşi.
În urma susţinerii examenului a obţinut media finală 8,50 şi cel puţin nota 5 la fiecare materie de concurs, ocupând poziţia a 7-a din clasamentul candidaţilor care au optat pentru promovarea efectivă la Tribunalul Iaşi.
Deoarece pentru promovarea efectivă la Tribunalul Iaşi au fost scoase la concurs 3 posturi, doar primii trei clasaţi au fost promovaţi la Tribunalul Iaşi.
Toţi ceilalţi candidaţi au promovat cereri de valorificare a rezultatelor obţinute la acest concurs în termenul de 6 luni şi în condiţiile prevăzute de art. 30 din Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare în funcţii de execuţie .
Concret, pe poziţiile 4-6 s-au clasat în ordine judecătorii: A.A.D., C.G. şi V.O.C.
Prin Hotărârea nr. 2186 din 17 decembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv prin art. 1 şi art. 2 din aceasta, s-a dispus promovarea efectivă a domnilor judecători A.D.A. şi C.G. la Tribunalul Iaşi, reţinându-se că existau două posturi efectiv vacante de execuţie.
Prin art. 3 din aceeaşi hotărâre s-a dispus amânarea analizării cererii de promovare efectivă la Tribunalul Iaşi formulată de doamna judecător V.O.C., reţinându-se că din evidenţele Direcţiei resurse umane şi organizare rezultă că există posibilitatea vacantării a încă unui post de execuţie la Tribunalul Iaşi, prin ocuparea unui post de conducere de către judecătorii care funcţionează la această instanţă.
Recurenta menţionează că Plenul CSM i-a respins cererea de valorificare a examenului pentru lipsa posturilor efectiv vacante. (art. 4 din Hotărârea criticată)
Recurenta consideră că în realitate, aprecierea referitoare la lipsa posturilor efectiv vacante nu este corectă, iar Plenul CSM ar fi trebuit să dispună amânarea analizării cererii de promovare efectivă la Tribunalul Iaşi, pentru următoarele considerente:
Soluţionarea cererii de valorificare a rezultatului obţinut la concursul menţionat depinde de soluţionarea cererii de valorificare concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, efectivă şi pe loc, din data de 31 mai 2009 formulată de doamna judecător C.S., care în prezent îşi desfăşoară activitatea ca judecător la Tribunalul Iaşi şi a susţinut concursul de promovare din 31 mai 2009 pentru Curtea de Apel Suceava, secţia penală.
Recurenta susţine că există date concrete de natură a se forma opinia că cererea de valorificare a doamnei judecător este admisibilă, în condiţiile în care recursul promovat împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 1890 din 29 octombrie 2009 a fost respins de către Înalta Curte de Casaţie prin Decizia 343 din 26 ianuarie 2010 a Î.C.C.J., secţia contencios administrativ şi fiscal.
Se mai arată că s-au mai eliberat două locuri în secţia penală a Curţii de Apel Suceava, unul prin transferul doamnei judecător M.C.D. din cadrul Curţii de Apel Suceava la Curtea de Apel Iaşi (cererea de transfer a fost formulată înainte de data de 16 decembrie 2009, în şedinţa din 16 decembrie 2009 amânată soluţionarea acesteia, iar în şedinţa din 28 ianuarie 2010 a fost admisă), iar unul ca urmare a susţinerii şi promovării de către doamna judecător a concursului pentru ocuparea funcţiei de Preşedinte al Judecătoriei Iaşi şi a transferului acesteia de la Curtea de Apel Suceava la Judecătoria Iaşi (concursul pentru ocuparea funcţiei de conducerea fiind validat în şedinţa Plenului CSM din 17 decembrie 2009, iar transferul dispus prin Hotărârea 123 din 04 februarie 2010 a Secţiei pentru judecători a CSM).
Referitor la implicaţiile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv la efectul suspensiv de executare al prezentului recurs cu privire la Hotărârea Plenului CSM nr. 2186 din 17 decembrie 2009, recurenta subliniază că nu înţelege să critice în nici un fel soluţiile referitoare la colegii ei care s-au clasat pe poziţii preeminente faţă de ea (domnii judecători A.D.A., C.G. şi V.O.C.), ci doar efectele hotărârii cu privire la cererea sa de valorificare a rezultatelor examenului.
În opinia recurentei cererea de valorificare nu este influenţată în nici un mod de soluţiile primite de cererile dumnealor, astfel că nu se impune nici suspendarea efectelor hotărârii în ceea ce-i priveşte, ci doar cu privire la cererea sa de valorificare şi la indisponibilizarea postului ce s-ar elibera ca urmare a admiterii cererii de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare de doamna judecător S.C.
Examinând cauza şi hotărârea recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Recurenta C.B.M. este judecător în cadrul Judecătoriei Iaşi şi, în această calitate, s-a înscris şi a participat la concursul de promovare în funcţii de execuţie vacante, organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii la data de 31 mai 2009, opţiunea în scris fiind de promovare efectivă, la Tribunalul Iaşi.
Pentru Tribunalul Iaşi au fost scoase la concursul de promovare efectivă, trei posturi de judecător. Doamna C.B.M. a obţinut media de 8.50 şi s-a clasat pe locul 7, în raport cu candidaţii care au participat pentru aceleaşi posturi, motiv pentru care nu a putut fi promovată, avându-se în vedere dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările ulterioare, potrivit cărora: „judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 27, dar care, ca urmare a lipsei posturilor vacante, nu au fost promovaţi, pot fi numiţi în posturile care se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului".
De asemenea, potrivit art. 27 din acelaşi Regulament „pentru a fi declarat admis la concurs candidatul trebuie să obţină cel puţin media generală 7 şi nu mai puţin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs menţionate de art. 17".
Din interpretarea logico-juridică a textelor legale suscitate, rezultă că pentru a se putea valorifica rezultatul obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie efectivă, trebuiesc îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- candidatul trebuie să fi obţinut cel puţin media generală 7 şi nu mai puţin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs;
- să existe posturi vacante la instanţele sau parchetele pentru care au optat la înscriere sau vacantarea lor în termen de 6 luni de la validarea rezultatelor concursului.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă, fără putinţă de tăgadă, că la momentul soluţionării cererii de valorificare a recurentei nu erau îndeplinite cumulativ aceste condiţii, astfel că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu a făcut decât să pună în aplicare dispoziţiile regulamentare mai-sus amintite.
Prin urmare, Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute susţinerile referitoare la nelegalitatea Hotărârii nr. 2186 din 17 decembrie 2009.
Cu privire la criticile referitoare la neaplicarea unui tratament de egalitate constând în amânarea soluţionării unor cereri de valorificare, în timp ce cererea recurentei a fost respinsă fără a se dispune amânarea soluţionării până la soluţionarea cererii de valorificare formulată de doamna C.S., judecător la Tribunalul Iaşi, Înalta Curte constată că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus prin hotărârea recurată şi amânarea analizării cererii de promovare efectivă la Tribunalul Iaşi, ca urmare a valorificării rezultatului obţinut la acelaşi concurs, formulată de doamna V.O.C., judecător la Judecătoria Iaşi.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere faptul că la Tribunalul Iaşi exista posibilitatea vacantării unui alt post de execuţie, prin ocuparea unui post de conducere de către unul dintre judecătorii care funcţionează la această instanţă, precum şi în considerarea faptului că doamna judecător V.O.C. a obţinut o medie mai mare decât media obţinută de recurentă, ocupând în ordinea de clasament poziţia a şasea, cu media 8.60, faţă de recurentă, care s-a clasat pe poziţia a şaptea, cu media 8.50.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea recurată este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.B.M. împotriva Hotărâri nr. 2186 din 17 decembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3203/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3206/2010. Contencios → |
|---|
