ICCJ. Decizia nr. 3194/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3194/2010
Dosar nr. 4547/2/200.
Şedinţa publică din 17 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea formulată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul N.I. a chemat în judecată pe pârâţii A.N.R.P. şi Statul Român – prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 16.000 Euro contravaloarea unui teren de 0,16 ha situat în comuna Ogrezeni, judeţul Giurgiu.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat acţiunea.
Reclamantul arată că are dreptul să i se achite suma pretinsă, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, urmare a preluării terenului în proprietatea statului.
3. Apărările formulate de pârâţi.
3.1. A.N.R.P. a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, deoarece în speţă nu s-a emis titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor .
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
3.2. Statul Român prin Ministerul Finanţelor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în raport de atribuţiile sale.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 4009 din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal:
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanţelor şi a respins acţiunea în consecinţă, în ceea ce priveşte acest pârât;
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor;
- a respins ca nefondată acţiunea precizată formulată de reclamantul N.I. în contradictoriu cu pârâţii A.N.R.P. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
5. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat sentinţa de fond.
5.1. Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice s-a constatat că, din economia prevederilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005 rezultă că Ministerul Finanţelor Publice nu are vreo atribuţie directă, cu excepţia celei din art. 8, dar care nu este aplicabil în speţă.
5.2. În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P., s-a considerat a fi neîntemeiată în raport de obiectul acţiunii, obligarea la plata despăgubirilor, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
5.3. Pe fondul cauzei, cererea a fost considerată neîntemeiată pentru nerespectarea şi neparcurgerea procedurii de plată, a prevederilor art. 131, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 coroborate cu art. 182 pct. 1 lit. a) din HG nr. 128/2008.
6. Recursul formulat de reclamantul N.I.
Motive de recurs ce pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul consideră că sentinţa atacată îi îngrădeşte dreptul de a obţine de la A.N.R.P. suma de 57.457 lei, stabilită prin Decizia nr. 831/FF a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Se arată că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că recurentul nu a înregistrat cererea de opţiune, deşi a probat această împrejurare.
Referirea instanţei de fond la termenul de 15 zile prevăzut de Legea nr. 247/2005, de la data existenţei disponibilităţilor financiare, determină ca plata să se facă abia peste 30 de ani, având în vedere că până în prezent intimata a soluţionat 3000 dosare, iar cel al recurentului este înregistrat la numărul 13.000.
7. Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă A.N.R.P.
Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece urmează a fi emis un titlu de plată pentru suma de 57.454 lei şi a fi efectuată plata în ordinea înregistrării cererilor de opţiune, în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare în centrul A.N.R.P., în temeiul art. 18^2.4. din HG nr. 128/2008.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Lămurirea unor chestiuni de fapt.
Acţiunea recurentului-reclamant a pornit fără ca în speţă să fie emisă Decizia de despăgubiri ce cade în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Este adevărat că în timpul procesului a fost emisă această decizie ce poartă nr. 8311/FF din 17 iulie 2009.
În mod corect instanţa de fond a constatat că reclamantul nu a formulat cererea de opţiune, deoarece la dosarul de fond nu este depus înscrisul.
Abia prin motivele de recurs reclamantul arată că a formulat cererea de opţiune a posibilităţii de plată, însă nu o depune şi nu indică numărul de înregistrare.
Doar prin întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă A.N.R.P. se indică faptul că opţiunea reclamantului a fost înregistrată cu nr.12984 din 15 septembrie 2009. De asemenea, actul nu este depus la dosar.
Rezultă că şi această cerere a fost formulată în timpul procesului.
3. Cu referire strictă la motivele de recurs, se constată că recurentul solicită ca plata despăgubirii să fie făcută imediat.
Recurentul ignoră însă prevederile Legii nr. 247/2005 în domeniu, corect evidenţiate de către prima instanţă.
Pentru ca instanţele judecătoreşti să dispună obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de plată şi a plăţii propriu-zise este necesar a se demonstra că a fost depăşit termenul rezonabil pentru efectuarea plăţii.
Aceasta deoarece plata este legată de existenţa disponibilităţilor în cont, într-un termen de 15 zile, astfel cum prevede art. 18 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII.
Perioada scursă între data înregistrării cererii de opţiune (15 septembrie 2009), data soluţionării fondului cauzei (18 noiembrie 2009) şi a recursului (17 iunie 2010), nu poate fi considerată că încalcă principiul termenului rezonabil, dat fiind evidenta lipsă de disponibilităţi financiare a A.N.R.P. în contextul economic actual.
4. Faţă de acestea, soluţia legală este cea deja pronunţată de instanţa de fond, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.I. împotriva sentinţei civile nr. 4009 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3193/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3195/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
