ICCJ. Decizia nr. 3340/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3340/2010
Dosar nr. 857/2/2010
Şedinţa publică de la 23 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 2 februarie 2010, R.I. a chemat în judecată C.S.M., solicitând suspendarea parţială a executării hotărârilor Plenului C.S.M. nr. 1880 din 29 octombrie 2009, nr. 2064 din 19 noiembrie 2009 şi 2151 din 10 decembrie 2009.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că a participat la concursul de admitere la I.N.M., desfăşurat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009, fiind declarat admis după susţinerea probelor, cu media 7,245, pentru ca, după derularea testării psihologice, să fie respins, aceeaşi soluţie fiind pronunţată şi după reexaminarea sa, în urma contestaţiei formulate.
Referitor la această situaţie, reclamantul a arătat că hotărârea C.S.M. nr. 1889/2009 este nelegală, întrucât potrivit Legii nr. 303/2004, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (2) din Lege, inclusiv aceea de a fi apt din punct de vedere medical şi psihologic, trebuie să fie efectuată, anterior desfăşurării concursului şi nu ulterior.
Sub acest aspect, reclamantul a precizat că se impune suspendarea parţială a executării hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1880/2009, fiind îndeplinite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind existenţa cazului bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Prin acţiune reclamantul a solicitat şi suspendarea executării Hotărârilor nr. 2064/2009 şi 2151/2009 prin care pârâtul a continuat procedura pentru ocuparea locurilor de auditori de justiţie rămase neocupate, în număr de 7, acte prin care ar fi încălcate dispoziţiile legale şi regulamentare în vigoare.
Prin sentinţa civilă nr. 828 din 16 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel cum sunt definite sintagmele „cazul bine justificat” şi „paguba iminentă” prin art. 2 lit. t) şi respectiv art. 2 lit. ş) din aceeaşi Lege.
Astfel, instanţa a constatat că legea nu impune verificarea aptitudinilor psihologice înaintea desfăşurării concursului şi a reţinut totodată că, referitor la modalitatea de realizare a examinării psihologice, nu există nereguli vădite care să reprezinte un argument suficient pentru a se dispune suspendarea executării.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul R.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a reiterat susţinerea din acţiune privind obligativitatea verificării prealabile de către comisia de admitere a concursului a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, cerinţă prevăzută în Regulamentul privind concursul de admitere la I.N.M.
S-a mai arătat că, din însăşi formularea art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, care precizează că se poate înscrie la concurs persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la lit. a) - e), rezultă că verificarea întrunirii acestor cerinţe trebuie să fie prealabilă desfăşurării concursului, astfel încât există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actelor contestate.
Reclamantul a precizat că, în cauză, este îndeplinită şi condiţia pagubei iminente, cât timp a fost lipsit de drepturile băneşti cuvenite în funcţia pe care a deţinut-o până la 1 octombrie 2009, având totodată, dreptul la o compensaţie cu titlu de daune morale pentru şocul suferit urmare a respingerii la testarea psihologică.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural pus la dispoziţia instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii, reprezentând o situaţie de excepţie, aplicabilă când sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Conform art. 2 lit. t) din Lege, cazul bine justificat presupune împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Or, în cauză, instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea Hotărârii nr. 1880/2009 şi subsecvent, a celorlalte două acte atacate, cât timp Legea nr. 303/2004 nu impune ca verificarea aptitudinilor pentru exercitarea funcţiei de judecător sau procuror, din punct de vedere medical şi psihologic, să se desfăşoare înaintea susţinerii probelor concursului de admitere.
În consecinţă, nu se poate susţine că există un indiciu temeinic de nelegalitate a actelor administrative în litigiu care să fie apreciat ca un caz bine justificat pentru a se putea dispune suspendarea executării.
Nici cea de-a doua cerinţă a prevenirii unei pagube iminente nu este îndeplinită, reclamantul neadministrând probe în acest sens.
De altfel, hotărârile a căror suspendare s-a solicitat au fost deja puse în executare, posturile de auditor de justiţie scoase la concursul de admitere din iunie - septembrie 2009 fiind deja ocupate.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.I. împotriva sentinţei civile nr. 828 din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3336/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3341/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
