ICCJ. Decizia nr. 3341/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3341/2010
Dosar nr. 2314/2/2010
Şedinţa publică de la 23 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 2314/2/2010, reclamantul H.J., cetăţean chinez, a solicitat anularea Deciziei de returnare nr. 2718962 din 3 martie 2010 emisă de pârâtul O.R.I. şi obligarea pârâtului să-i prelungească dreptul de şedere în România în scop de muncă.
În cadrul acestui litigiu, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (3) lit. b) in O.U.G. nr. 194/2002, motivând că acestea încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, deoarece prevederile atacate sunt lipsite de precizie şi claritate, afectând însăşi substanţa dreptului dedus judecăţii.
Prin încheierea pronunţată la 2 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, constatând că excepţia invocată este contrară prevederilor art. 29 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere că soluţionarea cauzei nu depinde de prevederile art. 82 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002, care vizează o etapă ulterioară judecării cauzei şi anume, executarea actului administrativ, iar în speţă această executare a fost suspendată conform dispoziţiilor art. 84 alin. (3) din acelaşi act normativ.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Recurentul a criticat soluţia instanţei de fond în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că excepţia de neconstituţionalitate invocată îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată, întrucât prevederile considerate neconstituţionale au legătură cu pricina dedusă judecăţii, constituind chiar temeiul juridic al deciziei de returnare contestate, iar Curtea Constituţională nu s-a mai pronunţat în sensul declarării lor ca neconstituţionale pentru încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a drepturilor omului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, respingând ca inadmisibilă cererea recurentului-reclamant de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată.
Astfel, s-a reţinut întemeiat că nu sunt îndeplinite în cauză cele două condiţii cumulative prevăzute în reglementarea susmenţionată pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, dat fiind că, deşi nu s-a constatat printr-o decizie anterioară neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate de recurentul-reclamant, acestea nu au legătură cu cauza şi în consecinţă, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate nu este necesară pentru judecarea fondului litigiului.
Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi de actul administrativ dedus judecăţii, instanţa de fond a constatat corect că dispoziţiile art. 82 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, nu au legătură cu cauza, vizând o etapă ulterioară judecării acesteia şi anume, executarea actului administrativ, deoarece stabileşte condiţiile în care, conform art. 84 alin. (3) din acelaşi act normativ, contestarea deciziei de returnare suspendă măsurile de îndepărtare până la pronunţarea de către instanţa de judecată a unei hotărâri irevocabile.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a încheierii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.J. împotriva încheierii de şedinţă din 2 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3340/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3347/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
