ICCJ. Decizia nr. 3368/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3368/2010
Dosar nr. 1807/1/2010
Şedinţa publică din 24 iunie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 847 din 17 februarie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării împotriva sentinţei nr. 2849 din 2 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat hotărârea instanţei şi, pe fond, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că instanţa de fond a constatat nelegalitatea ordinului prin care a fost respinsă cererea reclamantului de recunoaştere/echivalare a titlului ştiinţific de doctor în drept, pentru încălcarea prevederilor acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova, fără a avea în vedere că acordul a fost încheiat pentru o perioadă de cinci ani şi nu mai era în vigoare după data aderării României la Uniunea Europeană şi nu au fost finalizate celelalte etape din procedura prevăzută de Legea nr. 590/2003.
În esenţă, Înalta Curte a reţinut că titlurile ştiinţifice de doctor obţinute în Republica Moldova nu pot fi recunoscute în mod automat şi necondiţionat, ci numai după parcurgerea procedurii prevăzute de art. 140 alin. (3) din Legea nr. 84/11995 şi ale Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3904/2006 şi că propunerea comisiei de specialitate din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare a fost de respingere a cererii de echivalare formulate de reclamant.
Astfel, instanţa de control judiciar a constatat că nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, pentru anularea ordinului dedus judecăţii şi pentru obligarea autorităţilor pârâte să emită actul administrativ de recunoaştere a titlului ştiinţific acordat prin diploma de doctor în drept eliberată de Consiliul Naţional de Acreditare şi Atestare din Republica Moldova.
Împotriva deciziei nr. 847 din 17 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire, în termen legal, reclamantul I.I., prin care s-a solicitat admiterea acestei căi extraordinare de atac, desfiinţarea deciziei atacate şi, urmare rejudecării, respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării împotriva sentinţei civile nr. 2849 din 2 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a de contencios administrativ şi fiscal.
S-a învederat, prin motivele cererii de revizuire, că cele consemnate în înscrisul intitulat „Nota nr. H 2-3/30/14 01.2007" emis de Ministerul Afacerilor Externe, înscris pe baza căruia instanţa de recurs a statuat că Acordul dintre cele două state (România şi Republica Moldova) ratificat de partea română prin Legea nr. 39/1999 nu mai este în vigoare, nu corespund realităţii, deoarece conform adresei nr. H 2-3/705 din 20 aprilie 2010 emisă de Ministerul Afacerilor Externe - Direcţia Generală Afaceri Juridice şi Direcţia de Drept Comunitar acordul susmenţionat este în vigoare în relaţia dintre cele două state, niciuna dintre cele două părţi nerecurgând la procedura din art. 14 în vederea denunţării sale, iar în vederea aducerii acordului semnat în anul 1998 în conformitate cu standardele aplicate actualmente de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene în materia recunoaşterii actelor de studii, partea română a informat partenerii asupra necesităţii modificării acordului menţionat astfel încât acesta se află în proces de negociere.
În drept au fost invocate prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Prin întâmpinare intimatul Ministerul Cercetării, Tineretului şi Sportului a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Cererea de revizuire este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere, printre altele, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. în cazul căii extraordinare de atac de retractare a revizuirii, cum dispune expres art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
În sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., „înscrisuri noi" sunt acele înscrisuri care existau la data judecăţii, deoarece numai în această situaţie ele au putut fi reţinute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitatea de a le prezenta. Pe de altă parte, admisibilitatea cererii de revizuire este condiţionată nu numai de descoperirea ulterior judecăţii a unor acte noi dar şi de imposibilitatea înfăţişării lor în instanţă datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii. Prin urmare, orice alte înscrisuri apărute după pronunţarea hotărârii, indiferent care ar fi natura acestora, nu pot constitui temei pentru exercitarea unei cereri de revizuire.
În cauză, înscrisul invocat de revizuent, anume adresa nr. H2-3/705/2010 emisă de Direcţia Generală Afaceri Juridice Direcţia Drept Comunitar din cadrul Ministerului Afacerilor Externe nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât el nu exista la data pronunţării hotărârii de către prima instanţă şi nici la darea deciziei nr. 847 din 17 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admis recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, a fost casată sentinţa civilă nr. 2849 din 2 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, şi a fost respinsă acţiunea reclamantului I.I. ca neîntemeiată. Înscrisul în discuţie a fost emis de Ministerul Afacerilor Externe la 20 aprilie 2010, după pronunţarea hotărârii instanţei de recurs, şi reprezintă un răspuns transmis urmare petiţiei reclamantului I.I., formulată la data de 15 aprilie 2010.
În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., se va dispune respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire a deciziei nr. 847 din 17 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, formulată de revizuientul I.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de I.I. împotriva deciziei nr.847 din 17 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3367/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3375/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
