ICCJ. Decizia nr. 3378/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3378/2010
Dosar nr. 1847/2/200.
Şedinţa publică din 24 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.M.A. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate calitatea de colaborator al securităţii a pârâtului.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 3078 din 6 octombrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale pasive şi a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că excepţiile invocate, sunt neîntemeiate reţinând, că OUG nr. 24/2008, nu vizează doar persoanele alese sau numite în funcţiile prevăzute de ordonanţă, prevederile art. 5 vizând o procedură specială, ce se referă la procedura de verificare a persoanelor care candidează sau ocupă unele funcţii ori demnităţi publice, în speţa de faţă pârâtul având calitatea de candidat la funcţia de Primar al Municipiului Sibiu.
Prin urmare, reclamantul are interes în promovarea acţiunii în constatare în temeiul art. 3 lit. g) raportat la art. 5 din OUG nr. 24/2008, prevederi care conferă şi calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
Instanţa de fond a mai constatat că pârâtul a semnat la data de 21 mai 1980 un „ angajament", prin care se angaja să pună la dispoziţia Securităţii o încăpere din apartamentul pe care-l deţinea în imobilul situat în mun. Sibiu, şi să nu spună nimănui, indiferent de persoană, grad de rudenie sau funcţie, despre această colaborare.
Recrutarea casei pârâtului a fost decisă de organele de securitate pentru ţinerea legăturii cu reţeaua informativă stabilă cât şi în vederea reanalizării şi instruirii acesteia. Pârâtul a fost propus întrucât a satisfăcut stagiul militar în cadrul UM Sibiu, unde a fost cunoscut ca fiind disciplinat, fără vicii, ataşat politicii partidului şi statului şi este apropiat de ofiţerul de contrainformaţii care l-a sprijinit în rezolvarea unor probleme personale.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, considerată netemeinică şi nelegală, pârâtul M.M.A. a declarat recurs, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs se aduc, în esenţă, următoarele critici sentinţei atacate:
- Instanţa de fond a încălcat art. 129 alin. final C. proc. civ. când a cercetat cele două excepţii invocate. Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive se arată că aceasta trebuia cercetată în raport de dispoziţiile art. 3 şi art. 5 din OUG nr. 24/2008. În opinia recurentului-pârât în mod greşit această excepţie a fost respinsă deoarece nu putea fi inclus cu nici una din categoriile de persoane menţionate la art. 3, respectiv de persoană care candidează sau ocupă una din funcţiile sau demnităţile publice.
- Referitor la soluţia cu privire la excepţia lipsei de interes se arată că şi în acest caz instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 3 şi art. 5 din OUG nr. 24/2008. Se menţionează că întrucât nu a făcut parte din categoria persoanelor prevăzute la art. 3 din OUG nr. 24/2008, scopul şi interesul în formularea unei astfel de acţiuni nu există.
- Pe fondul cauzei se arată că soluţia este greşită deoarece instanţa trebuia să analizeze şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 din OUG nr. 24/2008, inclusiv caracterul voluntar al semnării angajamentului, existenţa unei colaborări în sensul că: prin punerea la dispoziţie a acelui imobil sau cules informaţii şi dacă aceste informaţii au creat prejudicii unor persoane. Se susţine şi faptul că recrutată a fost doar locuinţa sa pentru o scurtă perioadă de timp, iar angajamentul nu a fost semnat în mod voluntar, astfel că nu se poate reţine că a cules informaţii, pentru ai fi atribuită calitatea de colaborator al Securităţii.
Ulterior recurentul-pârât a formulat concluzii scrise prin care a reiterat criticile inserate în cererea de recurs, invocând şi excepţia tardivităţii acţiunii în constatare în raport de dispoziţiile art. 4 alin. (4) din OUG nr. 24/2008, cu modificările ulterioare.
Intimatul-reclamant C.N.S.A.S. a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Cât priveşte cele două excepţii ridicate şi soluţionate de instanţa de fond se arată că în mod corect au fost respinse, întrucât ambele se întemeiau pe împrejurarea că recurentul-pârât a candidat în alegerile pentru ocuparea funcţiei de primar al Municipiului Sibiu, dar nu a fost ales în această funcţie,, iar această situaţie impunea verificări din oficiu, potrivit art. 3 şi art. 5 din OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 293/2008.
Pe fondul cauzei se arată că prima instanţă în mod corect a aplicat prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, susţinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit art. 3 şi art. 5 din OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 293/2008, C.N.S.A.S. verifică din oficiu atât persoanele care candidează cât şi pe cele care sunt alese în funcţiile enumerate de legiuitor în art. 3 menţionat.
Printre aceste funcţii, în art. 3 lit. g) se regăseşte şi cea de primar. Cum recurentul-pârât a candidat pentru funcţia de primar al municipiului Sibiu este evident că acesta se încadrează în ipoteza prevăzută de dispoziţiile legale menţionate anterior.
Prin urmare, este corectă hotărârea instanţei atât cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului cât şi cu privire la excepţia lipsei de interes , fiind nefondate criticile formulate de recurentul-pârât cu referire la soluţia dată în cazul acestor excepţii.
Sunt nefondate şi criticile care vizează soluţia pronunţată de prima instanţă pe fondul cauzei.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 293/2008, „Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitate de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor".
Reiese din aceste dispoziţii că legiuitorul a înţeles să trateze distinct situaţia persoanelor care au furnizat informaţii ce se încadrează în ipoteza art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din actul normativ menţionat faţă de cea a persoanelor care au înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea.
În această ultimă ipoteză legiuitorul a statuat că punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea o persoană cu scopul de a înlesni culegerea de informaţii de la alte persoane reprezintă o condiţie suficientă pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii.
De asemenea, legiuitorul nu a condiţionat constatarea acestei calităţi de culegerea de informaţii de însăşi persoana care a pus la dispoziţie locuinţa şi nici de faptul producerii vreunor consecinţe asupra persoanelor vizate de aceste informaţii.
Prin urmare, nefiind contestată punerea la dispoziţie a locuinţei pentru perioada 21 mai 1980 – 16 martie 1991 în scopul menţionat, susţinere făcută chiar în cererea de recurs, în mod corect instanţa de fond a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 293/2008, astfel că nu poate fi reţinută situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În altă ordine, recurentul-pârât nu a candidat pentru funcţia de preşedinte al României, astfel că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 4 alin. (4) din OUG nr. 24/2008, fiind nefondată excepţia tardivităţii acţiunii în constatare invocată de acesta.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.M.A. împotriva sentinţei civile nr. 3078 din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3377/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3379/2010. Contencios → |
|---|
