ICCJ. Decizia nr. 3375/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3375/2010
Dosar nr. 1311/35/2009
Şedinţa de la 24 iunie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea adresată Judecătoriei Satu Mare, reclamanta C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj a solicitat, în contradictoriu cu SC G. SRL Satu Mare, emiterea unei ordonanţe de plată prin care să dispună obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei a sumei de 42,75 Euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R., valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenţei ratei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate pentru neplata la termenele şi în cuantumul stabilit a ratelor eşalonate până la data achitării acestora, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat contractul nr. 2489 din 03 iulie 2006, având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele cuprinse în anexele la contract. Cuantumul rovinietei a fost de 1500, 00 Euro, cu obligaţia achitării în patru rate.
Judecătoria Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 5284 din 20 octombrie 2009, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, în speţă, contractul încheiat între părţi are trăsăturile unui contract administrativ, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ şi conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din acest act normativ, astfel de litigii se soluţionează pe fond de Secţiile de contencios administrativ ale curţilor de apel, având în vedere şi faptul că, în cauză, reclamanta este asimilată autorităţilor publice centrale.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 69/CA/PI din 15 februarie 2010, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Oradea a reţinut că natura juridică a contractului privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale are natura unui contract comercial încheiat între o autoritate publică şi o societate comercială, prin care autoritatea percepe societăţii comerciale o taxă de utilizare a reţelei de drumuri naţionale.
Totodată, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă să soluţioneze conflictul intervenit în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 C. proc. civ., va soluţiona conflictul negativ ivit între Judecătoria Satu Mare şi Curtea de Apel Oradea, în sensul că va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, pentru următoarele considerente:
În speţă, obiectul sesizării instanţelor judecătoreşti îl formează cererea de emitere a ordonanţei privind somaţia de plată, formulată în condiţiile dispoziţiilor OG nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.
În conformitate cu art. 2 alin. (1) din OG nr. 5/2001, cererile privind somaţia de plată se depun la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
În speţă, obiectul somaţiei îl formează obligaţii contractuale neonorate de pârâtă, potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din OG nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.
Rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eşalonarea tarifului de utilizare şi condiţionarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deţinute, astfel cum reiese din conţinutul clauzelor contractului şi din prevederile OG nr. 15/ 2002.
În cauză nu poate fi vorba de un contract administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din OG nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eşalonarea plăţii în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.
Contractul în litigiu fiind unul de natură comercială, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) din OG nr. 5/2001, coroborate cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) şi art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
În consecinţă, în raport de considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta C.N.A.D.N.R. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj şi pârâta SC G. SRL Satu Mare, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3368/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3376/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
