ICCJ. Decizia nr. 3351/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3351/2010
Dosar nr. 3010/2/2009
Şedinţa publică din 24 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul C.A.O., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, pârâtul furnizând informaţii care se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acţiunile sale în această calitate au vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile OUG nr. 24/2008,
Prin sentinţa civilă nr. 3465 din 23 octombrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
A constatat din cuprinsul notei de constatare din data 20 august 2008 că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator la data de 16 octombrie 1982, dată la care a semnat un angajament prin care se obliga să sprijine organele de Securitate în activitatea de prevenire şi descoperire a unor fapte ce ar putea afecta securitatea statului.
Instanţa a mai reţinut că pârâtul a fost recrutat de organele de contrainformaţii militare din cadrul Penitenciarului Timişoara, „pe baza interesului manifestat de acesta de a se reabilita" pentru acoperirea informativă a deţinuţilor".
Prima instanţă a apreciat, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.
În speţă, la data de 16 octombrie 1982 pârâtul a oferit informaţii despre încercarea unui deţinut, cetăţean român, care dorea cu orice preţ să plece în străinătate, probabil pentru că era membru al unui cult religios a cărui practică era interzisă, iar aceste fapte erau considerate atitudini împotriva regimului. La un an de la recrutare acesta a furnizat patru materiale cu conţinut operativ.
Astfel, instanţa a reţinut că informaţiile furnizate de pârât au îngrădit dreptul la libertatea gândirii, a conştiinţei şi a religiei; libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor.
Împotriva sentinţei civile nr. 3465 din 23 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâtul C.A.O., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca neîntemeiată. A învederat reclamantul, în esenţă, prin motivele de recurs, că nu sunt îndeplinite în cazul său condiţiile prevăzute de art. 2 din OUG nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii, întrucât, pe de o parte, prin informaţiile furnizate de recurent organelor de securitate nu au fost denunţate activităţi potrivnice regimului totalitar comunist şi, pe de altă parte, aceste informaţii nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că legiuitorul a dat o forţă probantă egală atât notelor olografe provenite de la persoana verificată cât şi relatărilor verbale consemnate de lucrătorii securităţii.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, prin sintagma „colaborator al Securităţii" se înţelege „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai securităţii, coordonau activitatea informatorilor".
Pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) fraza I din OUG nr. 24/20087, cu modificările şi completările ulterioare, ce cere întrunirea a două condiţii cumulative: pe de o parte, prin informaţiile furnizate lucrătorilor securităţii să fie denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi, pe de altă parte, aceste informaţii să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. In cauză nu sunt îndeplinite cele două condiţii cumulative expres prevăzute de lege pentru constatarea calităţii recurentului C.A.O. de colaborator al Securităţii, singura informaţie pretins dată de intimat referindu-se la un alt deţinut care ar face parte din secta religioasă „Martorii lui Iehova" şi care nu ar fi renunţat la ideea de a pleca din ţară în mod ilegal. Cu toate că legiuitorul recunoaşte valoare probatorie, în materie, documentelor întocmite de lucrătorii securităţii în care se consemnează relatările verbale ale persoanei furnizoare de informaţii, se reţine, în cauză, că menţiunea referitoare la această informaţie furnizată de recurent nu prezintă însă o veridicitate incontestabilă. Astfel, s-a consemnat în raportul întocmit de ofiţerul de contrainformaţii că informaţia în analiză a fost dată la data de 16 octombrie 1982, cu prilejul recrutării în calitate de informator a recurentului aflat în executarea unei pedepse privative de libertate la Penitenciarul Timişoara şi că cu acel prilej a fost întocmită şi o notă informativă cuprinzând aspectele semnalate, dar această notă informativă nu se regăseşte în documentele din dosarul personal al informatorului „C.". Inexistenţa acestei note informative pune sub semnul îndoielii consemnările ofiţerului de contrainformaţii privitoare la pretinsele relatări verbale ale pârâtului, situaţia relatată în raportul de recrutare nefiind confirmată de alte înscrisuri prin care să se formeze convingerea instanţei de recurs că recurentul a furnizat într-adevăr informaţii de natură să vizeze îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.
În aceste condiţii, se reţine că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică şi că recursul este fondat urmând a se dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, admiterea recursului declarat de C.A.O. împotriva sentinţei nr. 3465 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, şi modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii formulate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.A.O. împotriva sentinţei civile nr. 3465 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3348/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3356/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
