ICCJ. Decizia nr. 3370/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3370/2010
Dosar nr. 939/42/2009
Ședința publică din 24 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta E.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R., anularea Ordinului din 24 aprilie 2009 emis de acesta şi repunerea sa în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale ce îi cuveneau din momentul demiterii la zi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat faptul că prin ordinul contestat a fost eliberată abuziv din funcţia deţinută în baza O.U.G. nr. 37/2009, măsura neavând la bază indicatori de performanţă profesională.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi lipsei de obiect.
În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii, a arătat că în cauză nu s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
În privinţa excepţiei lipsei de obiect, pârâtul arată că actul administrativ atacat a fost executat prin eliberarea reclamantei din funcţie, acesta fiind epuizat.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 270 din 14 decembrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii şi în consecinţă a respins acţiunea reclamantei, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Instanţa sesizată cu o cerere în anularea unui act administrativ, are obligaţia să examineze efectuarea procedurii prealabile, înaintea soluţionării cauzei pe fond.
Analizând actele dosarului, instanţa de fond a reţinut că, deşi reclamanta a susţinut că a îndeplinit procedura prealabilă prin depunerea la dosar a unei facturi însoţită de o confirmare poştală privind trimiterea memoriului către autoritatea pârâtă, nu a dovedit că în realitate înscrisul transmis a avut ca obiect contestaţia formulată împotriva ordinului atacat şi faptul că acesta ar fi ajuns la pârât.
A mai reţinut Curtea de apel că, în cazul în care s-ar admite îndeplinirea respectivei proceduri, oricum demersul respectiv s-a realizat cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, având în vederea data comunicării ordinului (28 aprilie 2009) şi data formulării acţiunii (26 octombrie 2009), iar potrivit alin. (7) al art. 7 din Legea nr. 554/2004 plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului (24 aprilie 2009), reclamanta neproducând dovezi din care să rezultă că s-a aflat în această situaţie.
Astfel, judecătorul fondului a constatat că în cauză nu a fost îndeplinită procedura prealabilă astfel cum prevede legea.
Cererea de recurs.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, susţine că înainte de a se adresa instanţei de judecată, s-a adresat autorităţii pârâte la data de 22 octombrie 2009 cu plângere prealabilă, aşa cum rezultă din factura şi confirmarea de primire emise de Poşta Română la 22 octombrie 2009 şi din împrejurarea că pârâtul a confirmat primirea acesteia la 23 octombrie 2010.
Recurenta citează şi prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi pe fond anularea ordinului atacat, iar în subsidiar casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Soluţia şi considerentele instanţei de recurs.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Iar conform art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în temenele şi condiţiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea cererii.
În cauză, reclamanta a susţinut că a efectuat procedura prealabilă, însă din înscrisurile invocate drept dovezi în acest sens nu rezultă că actul transmis pârâtului ar fi avut ca obiect contestaţia formulată împotriva ordinului contestat.
Astfel, instanţa de fond sesizată cu judecata acţiunii în anulare, constatând neîndeplinirea procedurii prealabile, a dispus în mod just respingerea acţiunii ca inadmisibile, criticile formulate fiind astfel neîntemeiate.
Înalta Curte, constată că nici în calea de atac recurenta nu a administrat probe în sensul art. 305 C. proc. civ., prin care să se facă dovada îndeplinirii în termen a procedurii prealabile conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, în raport de cele reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de E.M. împotriva sentinţei civile nr. 270 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3362/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 338/2010. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
