ICCJ. Decizia nr. 3362/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
RO M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3362/2010
Dosar nr. 1221/59/2009
Ședința publică din 24 iunie 2010
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş anularea scrisorii din 1 octombrie 2009 emisă de pârâtă prin care i s-a respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
La data de 14 decembrie 2009, reclamanta şi-a completat acţiunea, solicitând anularea Deciziei nr. 703 din 16 noiembrie 2002 şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să i se recunoască drepturile prevăzute de lege.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 14 august 1941 în localitatea Cogealac, judeţul Constanţa, localitate în care părinţii săi au fost strămutaţi, apreciind că îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în sensul că a făcut dovada calităţii de persoană strămutată în altă localitate, pentru a beneficia de drepturile conferite de această lege.
Mai arată că, pârâta în mod eronat a soluţionat cererea sa printr-o scrisoare şi nu printr-o hotărâre, neavând în vedere actele noi depuse în susţinerea acesteia, şi faptul că atât Decizia nr. 703/2002 cât şi adresa din 2009 nu indică motivele respingerii cererii sale.
Totodată, a precizat că sora sa a beneficiat de toate drepturile prevăzute de actul normativ sus menţionat.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii. Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 448 din 17 decembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii împotriva adresei emisă la 1 octombrie 2009 de pârâtă, a admis acţiunea şi a anulat adresa din 1 octombrie 2009, obligând pârâta să emită o hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi să-i acorde drepturile prevăzute de art. 2 din acelaşi act normativ, începând cu 1 octombrie 2009.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În privinţa excepţiei tardivităţii formulării acţiunii, instanţa a reţinut că nu este întemeiată în raport de faptul că în prezenta cauză se contestă adresa din 1 octombrie 2009 emisă de pârâtă, adresa care a fost comunicată reclamantei la data de 5 octombrie 2009, iar acţiunea a fost introdusă la 3 noiembrie 2009, deci în termenul legal prevăzut de lege.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că în anul 2002 reclamanta s-a adresat pârâtei cu o cerere de recunoaştere a calităţii de refugiat şi de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 105/1999, cerere care a fost respinsă de pârâtă prin Decizia nr. 703 din 16 noiembrie 2002, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi art. 2 din H.G. nr. 127/2002.
A reţinut Curtea de apel că reclamanta s-a adresat din nou pârâtei, la 21 septembrie 2009, cu o cerere prin care a solicitat revizuirea Deciziei nr. 703 din 16 noiembrie 2002, iar pârâta i-a răspuns prin adresa din 1 octombrie 2009 în sensul că se respinge solicitarea sa întrucât hotărârea a cărei revizuire se doreşte este definitivă, nefiind atacată cu contestaţie la instanţa competentă.
Judecătorul fondului a constatat că în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 189/2000, pârâta avea obligaţia să soluţioneze cererea reclamantei printr-o hotărâre motivată, iar nu printr-o adresă.
De asemenea, a constatat că adresa în litigiu are caracterul unui act administrativ pentru că produce efecte juridice în ceea ce priveşte statutul reclamantei, consecinţele acesteia vătămându-i un drept legitim.
Curtea de apel a reţinut că reclamanta nu era născută la momentul la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea Cogealac însă s-a născut în perioada refugiului acestora.
Chiar dacă reclamanta nu era născută sau concepută la momentul strămutării părinţilor săi, fiind născută în perioada în care aceştia au fost strămutaţi, această stare de fapt nu înlătură consecinţele pe care strămutarea părinţilor săi a avut-o asupra împrejurărilor în care reclamanta a fost nevoită să trăiască, din momentul naşterii sale.
Astfel, strămutarea părinţilor reclamantei a determinat abandonarea de către aceştia a tuturor bunurilor imobile deţinute în zona de unde au fost alungaţi, aceştia fiind lipsiţi de o parte importantă din averea lor coroborată cu lipsa unei locuinţe în zona în care au fost nevoiţi să se refugieze lipsuri care nu au putut fi remediate în perioada scurtă care a trecut de la momentul strămutării şi până la naşterea reclamantei.
Instanţa de fond a apreciat că reclamanta beneficiază de statutul părinţilor săi de refugiaţi, având în vedere că a fost afectată de această formă de persecutare la care au fost supuşi părinţii săi.
De asemenea, apare ca fiind formală recunoaşterea statutului de persoană strămutată în raport cu împrejurarea că strămutarea a avut loc sau nu în perioada legală de concepţie.
Din acest punct de vedere, consideră că naşterea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 se raportează la data intrării în vigoare a acestui act normativ şi, eventual, la data depunerii cererii de acordare a acestor drepturi, iar nu la data concepţiei persoanei în cauză. Data concepţiei persoanei în cauză poate fi avută în vedere la determinarea statutului de persoană strămutată, însă nu poate fi considerată ca un criteriu de excludere de la acordarea acestui statut.
Cererea de recurs.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Timiş, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta arată că sentinţa atacată a fost pronunţată cu interpretarea eronată a probelor şi a legislaţiei privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive etnice cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
În privinţa excepţiei de tardivitate a formulării acţiunii, susţine că Hotărârea din 16 noiembrie 2002 de respingere a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, modificată, i-a fost comunicată reclamantei la data de 26 noiembrie 2002, iar aceasta din urmă nu a formulat contestaţie în termenul legal de 30 de zile.
Pe fondul cauzei, arată că potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, reclamanta nu a făcut dovada calităţii de persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu astfel că nu are dreptul să beneficieze de prevederile art. 1 din acelaşi act normativ, întrucât este născută la 14 august 1941 în localitatea Cogealac, judeţul Constanţa, iar părinţii acesteia au fost refugiaţi din comuna Rogojina, judeţul Caliacra la data de 15 septembrie 1940, conform actului numit „Situaţie de avere imobilă rurală” eliberat de Arhivele Naţionale.
Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, în mod corect a reţinut că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi art. 2 din H.G nr. 127/2002, având în vedere că la 15 septembrie 1940, când s-au strămutat părinţii săi, reclamanta nu era nici concepută, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de acelaşi statut ca şi al părinţilor, pentru că s-a născut la un interval de 11 luni de la strămutare. Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a avut în vedere şi Precizările din 12 septembrie 2002 şi din 26 septembrie 2002 emise de către C.N.P.A.S.
Recurenta consideră că reclamanta ar fi putut beneficia de drepturile conferite de Legea 189/2000 în cazul în care s-ar fi născut în intervalul de 300 de zile de la data refugiului părinţilor săi, însă aceasta s-a născut la aproximativ 334 de zile după refugiul părinţilor săi.
Soluţia şi considerentele instanţei de recurs.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestaţie la curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că Hotărârea din 16 noiembrie 2002 de respingere a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, modificată, emisă de pârâtă, a fost comunicată reclamantei la data de 26 noiembrie 2002, iar aceasta din urmă a formulat contestaţie împotriva acesteia la data de 3 noiembrie 2009, depăşind cu mult termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 sus menţionate au caracter imperativ, în sensul că nerespectarea termenului prevăzut expres are ca efect decăderea din drepturi.
De altfel, prin Decizia nr. 32 din 16 aprilie 2007 a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat că hotărârea Comisiei pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că intimata - reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţiile procedurale prevăzute de lege în termenul arătat, instanţa de fond în mod greşit respingând excepţia tardivităţii formulării acţiunii.
În consecinţă, în raport de cele reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., recursul va fi admis şi sentinţa atacată va fi modificată în sensul respingerii acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 448 din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3358/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3370/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
