ICCJ. Decizia nr. 3358/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
RO M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3358/2010
Dosar nr. 1103/36/2009
Ședința publică din 24 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, anularea hotărârii din 6 august 2009 şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat faptul că hotărârea emisă de pârâtă este nelegală, susţinând că părinţii săi au suferit persecuţii etnice ca urmare a strămutării efectuate din cauza schimbului de populaţie ce a avut loc în 1940 în baza Tratatului de la Craiova, dintre România şi Bulgaria.
Mai arată că este născută după anul 1940, respectiv la 29 ianuarie 1943, însă legea nu condiţionează ca naşterea să se fi produs în momentul strămutării, fiind necesar doar ca naşterea să fie în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 444/ CA din 19 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a anulat hotărârea din 6 august 2009 emisă de pârâtă, constatând că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificată şi completată, începând cu 1 octombrie 2008.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Din actele dosarului, rezultă că reclamanta este din localitatea Corbu, judeţ Constanţa, iar părinţii acesteia au fost strămutaţi din Bulgaria ca urmare a schimbului de populaţie ce a avut loc în 1940.
Curtea de apel a reţinut că persoanele asupra cărora persecuţiile s-au răsfrânt nemijlocit şi indirect sunt şi copii născuţi în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, care sufereau toate consecinţele ce au decurs.
Judecătorul fondului a constatat că reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, dar a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia din cauza persecuţiilor etnice exercitate, astfel că sunt îndeplinite condiţiile pentru ca reclamanta să beneficieze de drepturile conferite de lege.
Cerea de recurs.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta susţine că reclamanta nu a făcut dovada că a suferit persecuţii din motive etnice pentru a putea beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Se mai arată că reclamanta nu era născută în anul 1940 când a avut loc schimbul de populaţie între România şi Bulgaria pentru a susţine că a avut alt domiciliu şi a fost obligată să-l schimbe. De altfel, nu era nici măcar concepută, or drepturile copilului sunt recunoscute de la data concepţiei.
Recurenta a invocat şi art. 1 din Anexa C din Acordul privind schimbul de populaţie română şi bulgară ce face parte din Tratatul semnat la Craiova în septembrie 1940.
Soluţia şi considerentele instanţei de recurs.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs şi în raport cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
În temeiul prevederilor art. 1 din O.G nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
În conformitate cu art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată înaltă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Din analiza actelor normative incidente în cauză, rezultă că legiuitorul a urmărit ca toate persoanele să beneficieze de aceste drepturi, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice.
Totodată, prin persoană persecutată trebuie să se înţeleagă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, dar şi persoana asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Astfel, copiii care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice, au suferit toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Abordarea judecătorul fondului este corectă, în sprijinul interpretării date dispoziţiilor art. 1 din O.G nr. 105/1999 este şi Decizia 558 nr. din 25 octombrie 2005 a Curţii Constituţionale prin care s-a reţinut că „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice(…) Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti”.
Din probele administrate în cauză, se constată că intimata-reclamantă s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, astfel că interpretarea dată de instanţa de fond cadrului legal instituit prin O.G nr. 105/1999 este corectă, motivarea acesteia urmând să fie menţinută.
A îmbrăţişa teza susţinută de recurenta - pârâtă ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinţi şi copiii lor aflaţi în aceeaşi situaţie, care ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a legii, de natură să conducă la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul constituţional al egalităţii în drepturi se traduce prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţi juridice similare.
În consecinţă, în raport de cele reţinute, având în vedere şi practica constantă a Înaltei Curţi în această materie, şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 444 din 19 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3353/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3362/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
