ICCJ. Decizia nr. 3353/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
RO M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3353/2010
Dosar nr. 6891/2/2009
Ședința publică din 24 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.E. să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare pentru redobândirea cetăţeniei române şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtului să-i primească cererea de redobândire a cetăţeniei române.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat faptul că în luna martie 2008 s-a prezentat la Secţia Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova pentru a depune cererea de redobândire a cetăţeniei române împreună cu actele necesare şi cu acea ocazie i s-a comunicat să formuleze o cerere scrisă de programare care să fie transmisă prin poştă, cu confirmare de primire.
Reclamantul a mai arătat că a expediat cererea în sensul solicitării autorităţii pârâte la 26 martie 2008, cu avizul din 26 martie 2008 însă nu a primit un răspuns. La data de 16 iunie 2008 a revenit cu o nouă cerere la pârât, însă tot fără rezultat.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 4153 din 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamant, a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea acestuia şi a obligat pârâtul să stabilească o dată pentru primirea cererii de redobândire a cetăţeniei române şi a actelor necesare în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de fond a reţinut că apărarea pârâtului potrivit căreia numărul mare de persoane care au depus cereri pentru redobândirea cetăţeniei conduce la imposibilitatea de a respecta dispoziţiile Legii nr. 21/1991 şi ale Legii nr. 554/2004, având în vedere capacitatea limitată a Secţiei Consulare din cadrul Ambasadei României la Chişinău, de a procesa dosarele cuprinzând acest tip de cereri, nu îl scutea de obligaţia de a-şi organiza activitatea astfel încât să soluţioneze aceste cereri într-un termen rezonabil.
A mai reţinut că susţinerile pârâtului nu au fost probate, iar pe de altă parte reclamantul se bucură de beneficiul art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991 şi al art. 1 din Legea nr. 554/2004.
În concluzie, instanţa de fond a constat refuzul nejustificat al pârâtului în soluţionarea cererii reclamantului.
Cererea de recurs.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M.A.E., criticând-o în baza prevederilor art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul arată că răspunsul transmis reclamantului nu încorporează un refuz de soluţionare a cererii sale ci cuprinde condiţiile în care urma să fie procesat dosarul acestuia. Menţionează faptul că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a legii.
Invocă jurisprudenţa europeană, potrivit căreia un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt.
Susţine că stadiul procesării cererilor de redobândire a cetăţeniei se află în prezent la un nivel satisfăcător ca urmare a deschiderii unei noi locaţii a Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău, însă generează în continuare o dificultate în rezolvarea acestor cereri.
Consideră că în lipsa unei culpe administrative, neexistând temei legal concret în stabilirea termenelor de primire a cererilor de redobândire a cetăţeniei, nu putea fi obligat în baza legii contenciosului administrativ la schimbarea ordinii cronologice stabilite şi să primească cererea reclamantului în detrimentul persoanelor care au depus cereri anterior acestuia, puterea judecătorească nu putea să se substituie puterii executive în a edicta termenele de primire ale cererilor de redobândire a cetăţeniei.
Recurentul menţionează că termenul rezonabil de rezolvare a cererii invocat de reclamant, nu se regăseşte în legislaţia română de lege lata, iar durata acestui termen a fost decantată în jurisprudenţa C.E.D.O., dar oricum, ea nu se aplică decât în cazurile expres specificate.
Determinarea termenului rezonabil de procesare a unor astfel de cereri se stabileşte în funcţie de toate circumstanţele relevante.
În legătură cu eforturile autorităţii pârâte în găsirea unor soluţii pentru rezolvarea situaţiei generate de primirea cererilor de redobândire a cetăţeniei, pârâtul a menţionat că a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru aprobarea O.U.G nr. 36/2009 ce modifică şi completează Legea nr. 21/1991, iar potrivit acestui act, cererea şi documentele vizând astfel de cereri vor putea fi înregistrate şi la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcţiei cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei, astfel că nu se poate reţine lipsa de diligenţă a Statului Român în deblocarea acestei situaţii.
Soluţia şi considerentele instanţei de recurs.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât şi public”.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, reclamantul s-a adresat în mai multe rânduri la autoritatea pârâtă, în temeiul Legii nr. 21/1991, dar cererile acestuia nu au fost soluţionate de către pârâtă, care prin răspunsul transmis a invocat motive de ordin administrativ organizatoric.
Refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri este definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 drept exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea.
Verificarea incidenţei acestei prevederi legale precum şi a existenţei unei încălcări în sensul Legii nr. 554/2004 nu puteau fi făcute decât prin analiza conţinutului răspunsului transmis în raport cu obiectul cererii adresate autorităţii publice.
Din analiza răspunsului autorităţii pârâte constată că acesta nu îmbracă forma prevăzută de lege, respectiv nu răspunde la solicitările reclamantului, ci conţine doar referiri cu privire la dificultăţile cu care se confruntă în rezolvarea cererilor de redobândire a cetăţeniei, precizând că urmează să fie invitat să depună respectiva cerere.
În cauză se pune problema termenului în care trebuie soluţionate cererile privind redobândirea cetăţeniei române.
Într-adevăr, Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen în care autoritatea pârâtă are obligaţia să soluţioneze cererile de redobândire a cetăţeniei române, însă în lipsa unui asemenea termen legal se impune aplicarea prevederilor art. 10 din Convenţia Europeană pentru cetăţenie, ratificată prin Legea nr. 396/2002, potrivit căreia „Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie”.
În opinia Curţii de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei un proceduri se apreciază în funcţie de circumstanţele cauzei şi de criteriile consacrate de jurisprudenţa sa, în special, în funcţie de complexitatea speţei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţii competente.
Astfel, Înalta Curte apreciază că timpul scurs de la înregistrarea primelor cereri de către reclamant (martie 2008) şi până la sesizarea instanţei (iulie 2009) nu poate fi considerat un termen rezonabil.
Din acest punct de vedere, trecerea unui termen îndelungat conduce la imposibilitatea reclamantului de a-şi valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, lipsind de efecte juridice dispoziţiile actului normativ menţionat.
Aşa fiind, instanţa de fond a dat o rezolvare corectă cauzei constatând refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea reclamantului privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române.
În consecinţă, în raport de cele reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.A.E. împotriva sentinţei civile nr. 4153 din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3352/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3358/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
