ICCJ. Decizia nr. 3379/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3379/2010
Dosar nr. 733/42/200.
Şedinţa publică din 24 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta I.G., a chemat în judecată pe pârâţii U.N.B.R. şi Baroul Dâmboviţa, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să se anuleze Decizia nr. 558 din 1 iulie 2009 a Consiliului U.N.B.R. şi Hotărârea 149 din 3 noiembrie 2008 a Consiliului Baroului Dâmboviţa şi, totodată, să fie obligate cele două pârâte să emită o decizie de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, modificată.
Reclamanta a susţinut că interviul prevăzut de art. 21 din Statut, s-a transformat într-o aşa numită capcană, deoarece pe coala de hârtie ce conţinea întrebările, era scris numele altei solicitante.
Având în vedere că regulile pentru susţinerea unei probe scrise nu au fost respectate, reclamanta nu a răspuns la respectivele întrebări şi nu a semnat lucrarea. În şedinţa din 14 aprilie 2008, a intrat în Consiliu, a răspuns la toate întrebările, iar din raportul întocmit de avocatul consilier Z.I., a rezultat că din punct de vedere profesional şi moral îndeplineşte toate condiţiile de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, că nu există vreo opoziţie scrisă din partea vreunui avocat sau a altei persoane privind primirea sa în această profesie.
Din caracterizarea dată de unitatea la care lucrează reclamanta a reieşit că activitatea desfăşurată în faţa instanţelor de judecată este ireproşabilă, aceasta manifestând o înaltă competenţă profesională şi o înaltă ţinută morală, niciodată neavând atitudinea menţionată în cele două hotărârii contestate.
Împotriva Hotărârii nr. 149 din 3 noiembrie 2008 a Baroului Dâmboviţa, reclamanta a formulat contestaţie, iar pârâta U.N.B.R. prin Decizia 558 din 1 iulie 2009 a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată reţinând că hotărârea emisă de Baroul Dâmboviţa este legală şi temeinică, respingerea cererii doamnei I.G. de primire în profesia de avocat cu scutire de examen fiind urmarea faptului că la testul grilă a răspuns corect doar la 4 din cele 10 întrebări şi atitudinii sale necolegiale, obstrucţioniste, şicanatorie, sfidătoare, manifestată constant în instanţă, în perioada cât aceasta a funcţionat în calitate de consilier juridic.
Prin întâmpinare pârâta U.N.B.R. a solicitat respingerea acţiunii, arătând că potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, primirea în profesia de avocat se obţine numai pe baza unui examen, promovarea acestuia dă dreptul persoanei de a fi primită în profesie, iar pentru persoanele aflate în una din situaţiile enumerate de alin. (2) lit. a) şi b) din lege, este prevăzută posibilitatea de primire fără examen, însă organele de conducere ale U.N.B.R., decid pentru fiecare caz în parte dacă acordă sau nu scutire de examen.
Prin sentinţa civilă nr. 258 din 7 decembrie 2009 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta I.G.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 stabileşte un drept faţă de persoanele care îndeplinesc şi celelalte condiţii de primire în avocatură, însă nu este o normă imperativă, persoana respectivă "poate fi primită în profesie", barourile având dreptul de a aprecia asupra unor astfel de cereri şi a pronunţa soluţiile pe care le consideră legale şi oportune.
În ceea ce priveşte apărarea reclamantei potrivit căreia nu a răspuns la testul grilă în scris, predând lucrarea fără a o semna, deoarece pe aceasta era înscris numele T.A., o altă solicitantă, răspunzând corect oral la întrebările privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, îndeplinind deci şi această condiţie de primire în profesie cu scutire de examen, instanţa de fond a înlăturat-o, având în vedere faptul că din testul grilă existent la dosar, a rezultat că acesta a fost completat şi semnat de către I.G., numele T.A. a fost barat, fiind evidenţiat numele reclamantei, alăturat existând semnătura acesteia, semnătură similară cu cea de la rubrica semnătură petent, aceeaşi semnătură regăsindu-se şi pe cererea de chemare în judecată, pe interogatoriul propus de I.G. pentru pârâtul Baroul Dâmboviţa şi pe cel administrat în şedinţa publică din 7 decembrie 2009.
La pronunţarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut şi susţinerea pârâtului Baroul Dâmboviţa potrivit căreia reclamanta are o atitudine necolegială.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanta I.G. a formulat recurs şi a invocat prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., instanţa de fond interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, adoptând o hotărâre lipsită de temei legal.
Prin criticile formulate, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond, ca şi autorităţile pârâte, a ignorat referatul întocmit de avocatul desemnat de Consiliul Baroului Dâmboviţa în care s-a menţionat că îndeplineşte condiţiile profesionale şi morale pentru a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen.
În mod greşit şi nelegal au reţinut autorităţile pârâte, precum şi instanţa de fond, că în activitatea de consilier juridic a avut o atitudine necolegială faţă de avocaţii membri ai Baroului Dâmboviţa.
Interviul organizat de Baroul Dâmboviţa a fost organizat în mod defectuos, concomitent cu interviul unei alte candidate, formularele cu întrebări fiindu-le repartizate greşit, iar răspunsurile date oral nu au fost luate în considerare, activităţi pe care instanţa de fond le-a apreciat în mod greşit ca fiind desfăşurate în mod corespunzător.
În întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă U.N.B.R. a susţinut, în esenţă, că hotărârea recurată este legală şi temeinică, instanţa de fond reţinând în mod corect că, potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 republicată, baroul are latitudinea să primească sau nu în profesia de avocat cu scutire de examen, respingerea cererii recurentei-reclamante fiind făcută cu respectarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) şi, respectiv, art. 21 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, răspunsurile date la interviu fiind necorespunzătoare, iar nouă dintre membrii Consiliului Baroului Dâmboviţa s-au opus ca urmare a atitudinii necolegiale, şicanatoare şi sfidătoare la adresa avocaţilor din barou.
Instanţa de recurs, din oficiu, având în vedere susţinerile formulate de părţi, a identificat Dosarul nr. 711/42/2009 soluţionat de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3284 din 22 iunie 2010, recursurile formulate de U.N.B.R. şi Baroul Dâmboviţa fiind respinse şi menţinută soluţia prin care a fost admisă acţiunea formulată de T.A. şi anulate actele administrative emise de către autorităţile pârâte, care au fost obligate să o primească în profesia de avocat cu scutire de examen.
Totodată, fiind identificate două teste grilă cu numele I.G. şi, respectiv, T.A., nume tăiat şi adăugat deasupra, I.G., s-a dispus copierea acestora şi ataşarea lor la dosarul de faţă.
Recursul este întemeiat.
Instanţa de fond a reţinut, în primul rând, că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi primită fără examen în profesia de avocat ceea ce este lipsit de temei.
Din actele cauzei, rezultă că recurenta-reclamantă îndeplineşte condiţiile legale cerute la art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, aceasta exercitând funcţia de consilier şi, respectiv, consilier juridic, de mai mult de 10 ani, iar activitatea sa nu a încetat din motive disciplinare care să o facă nedemnă.
Într-adevăr, după ce la alin. (1) este consemnată regula potrivit căreia primirea în profesia de avocat se obţine pe baza unui examen organizat de barou, la alin. (2) lit. b) din lege este reglementată o excepţie de la această regulă, potrivit căreia, la cerere, poate fi primită în profesie, cu scutire de examen, între alţii, persoana care a profesat cel puţin 10 ani ca jurisconsult sau consilier juridic, dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl face nedemn pentru profesia de avocat.
Potrivit art. 21 din Statutul profesiei de avocat, publicat în anul 2005, „(1) După depunerea raportului, consiliul baroului analizează îndeplinirea condiţiilor pentru primirea în profesie şi soluţionează eventuale opoziţii. (2) În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen consiliul baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat".
Or, în cauză, ceea ce este contestat este modalitatea de realizare şi rezultatul testului-interviu, precum şi aprecierea făcută la Consiliul baroului şi însuşită de U.N.B.R. că reclamanta a avut, în activitatea sa de consilier juridic, o atitudine necolegială faţă de avocaţii din baroul respectiv, ceea ce nu reprezintă condiţii legale ci, sunt criterii în raport cu care Consiliul baroului urma să-şi exercite dreptul de apreciere în legătură cu cererea reclamantei.
Într-adevăr, din sintagma folosită la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată, „poate fi primit în profesie", rezultă că legiuitorul a conferit organului de conducere al organizaţiei profesionale – Consiliul baroului, o competenţă specială, un drept de apreciere în legătură cu primirea în profesie, cu scutire de examen, în cazul persoanelor enumerate limitativ de lege.
Din textul art. 21 din Statutul profesiei de avocat rezultă că criteriul atitudinii necolegiale manifestată de reclamantă este un argument străin de dispoziţiile invocate, astfel că instanţa de fond era obligată să-l înlăture şi să constate că dreptul de apreciere a fost exercitat cu depăşirea limitelor marjei de apreciere, aşa cum aceasta se regăseşte în Statut.
În ceea ce priveşte verificarea cunoştinţelor reclamantei cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei, instanţa de recurs reţine că această activitate a fost organizată în mod defectuos, în lipsa unei proceduri dinainte anunţate şi în condiţiile în care formularele „test grilă" au fost înmânate celor două candidate în mod greşit, iar marcarea răspunsurilor apare făcută într-o manieră ambiguă, toate acestea împiedicând instanţa de recurs să verifice transparenţa şi corectitudinea procedurilor respective.
Din aceleaşi motive, instanţa de recurs se află în imposibilitate să aprecieze dacă evaluarea făcută a fost rezultatul exercitării legale a dreptului de apreciere, sau a fost consecinţa unei erori de apreciere.
În consecinţă, cum instanţa nu se poate substitui autorităţi competente în aprecierea cunoştinţelor recurentei-reclamante, potrivit art. 21 alin. (2) din Statut, sentinţa recurată va fi desfiinţată, iar Consiliul Baroului Dâmboviţa va fi obligat să refacă procedura respectivă în condiţii de transparenţă şi corectitudine.
Astfel fiind, recursul formulat va fi admis în sensul prevăzut mai sus, acţiunea reclamantei urmând să fie admisă în parte, cu consecinţa anulării actelor administrative atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de I.G., împotriva sentinţei civile nr. 258 din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată.
Admite, în parte, acţiunea reclamantei I.G..
Anulează Decizia nr. 558 din 1 iulie 2009 a Consiliului U.N.B.R. şi Hotărârea nr. 149/2008 a Consiliului Baroului Dâmboviţa.
Obligă Consiliul Baroului Dâmboviţa să refacă procedura interviului privind pe reclamantă, în vederea primirii în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3378/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3380/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
