ICCJ. Decizia nr. 3501/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3501/2010
Dosar nr. 1528/44/200.
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004 reclamantul a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 2166 din 9 octombrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin care s-a dispus revocarea mandatului său de Director coordonator al Centrului Judeţean al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Vrancea.
In motivarea acţiunii sale, reclamantul a susţinut că revocarea sa din funcţie este nelegală deoarece a survenit la mai puţin de un an de la numirea sa iar noii indicatori de performanţă au fost deja asumaţi prin contractul de management, astfel încât nu s-a schimbat nimic în structura postului. Pe de alta parte, a considerat că este bine justificată cererea sa prin aceea că există o puternică îndoială asupra legalităţii actului criticat, atâta vreme cât se tinde, ca în mod unilateral, să fie desfiinţat un contract de factură bilaterală.
In ceea ce priveşte paguba, aceasta constă în imposibilitatea exercitării funcţiei câştigate prin numire directă, şi în cele din urmă în privarea de drepturile salariale cuvenite.
În dovedirea susţinerilor sale, s-a folosit de proba cu înscrisuri. Acesta a depus la dosarul cauzei cererea adresată M.A.P.D.R. prin care a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
A mai depus reclamantul la dosarul cauzei ordinul contestat din care rezultă că s-a dispus revocarea mandatului său.
Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea cererii, justificat de împrejurarea că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor legale pentru a solicita suspendarea executării.
Prin sentinţa civilă nr. 245 din 10 noiembrie 2009 a admis cererea de suspendare a executării ordinului nr. 2166 din 9 octombrie 2009 formulată de reclamant şi a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2166 din 9 octombrie 2009 emis de a Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că reclamantul a îndeplinit condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.
Astfel, în privinţa cazului bine justificat, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 îl defineşte ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. La aceasta se pot adăuga natura propriu-zisă a măsurii dispuse, conduita ulterioară a destinatarului actului precum şi posibilele efecte asupra unor raporturi juridice conexe.
În cauza dedusă judecăţii, fără a prejudicia fondul, curtea a constatat că există puternice îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, pornind chiar de la premisa posibilităţii revocării unilaterale a unui contract bilateral aşa cum este contractul intervenit între reclamant şi autoritatea pârâtă.
În privinţa pagubei iminente, afectarea dreptului la muncă al reclamantului precum şi imposibilitatea obţinerii veniturilor salariale din funcţia deţinută pot fi considerate de natură a-i produce reclamantului un prejudiciu viitor şi sigur.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul pârât a invocat lipsa de obiect a cererii susţinând că prima instanţă în mod greşit a admis cererea şi a procedat la suspendarea executării actului administrativ contestat, întrucât pretenţia dedusă judecăţii este lipsită de obiect atâta timp cât actul de eliberare din funcţie a ajuns la termen anterior pronunţării şi chiar introducerii acţiunii.
Pe fond a arătat că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinii cumulative a condiţiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, constată următoarele:
1. în ceea ce priveşte excepţia invocată, aceea a lipsei de obiect Înalta Curte constată că această excepţie este neîntemeiată, întrucât suspendarea se referă nu doar la situaţia în care un act produce efecte succesive ci şi la situaţia în care consecinţele unui act se întind în timp pe o durată nedeterminată.
2. Sub aspectul fondului cauzei, hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.
Îndeplinirea respectivelor condiţii se analizează în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
In speţă, contrar susţinerilor recurentului, prevederile OUG nr. 105/2009, care au preluat soluţiile juridice cuprinse în OUG nr. 37/2009, au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituţională reţinând, între altele, că modalitatea de reglementare a funcţiei publice şi a actului de numire reprezintă construcţii juridice deficitare şi confuze, de natură a afecta statutul juridic al unor funcţionari de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate.
Or, această împrejurare este de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului subsecvent emis în baza respectivului act normativ, alături de celelalte aspecte de aparentă nelegalitate indicate de reclamant şi reţinute de prima instanţă, astfel încât susţinerile recurentului circumscrise neîndeplinirii condiţiei cazului bine justificat nu pot fi primite.
Nejustificate sunt şi susţinerile acestuia cu privire la neîndeplinirea condiţiei privind iminenţa pagubei, întrucât prin desfiinţarea funcţiei publice de conducere se produce un prejudiciu material şi previzibil, constând în diminuarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarului public eliberat din funcţie, precum şi o posibilă perturbare gravă a funcţionării respectivului serviciu public.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 245 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3423/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3579/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
