ICCJ. Decizia nr. 3646/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3646/2010
Dosar nr.13010/3/200.
Şedinţa publică din 16 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanţii I.N.M., C.M.L., S.S., M.L., G.T., G.A., A.C., C.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, obligarea pârâtei la calcularea, acordarea şi plata către ei a sumelor restante cu titlu de drepturi salariale cuvenite reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază, pentru perioada 01 ianuarie 2004 şi până la data pronunţării hotărârii.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat a se constata că dreptul la acţiune al reclamanţilor , faţă de perioada pentru care se solicită plata suplimentelor postului, respectiv treptei de salarizare, este prescris anterior datei de 23.11.2004.
Prin sentinţa nr.1772 din 11 mai 2009, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa nr.108 din 8 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia prescripţiei ca nefondată şi a respins ca neîntemeiată cererea formulată de I.N.M., C.M.L., S.S., M.L., G.T., G.A., A.C., C.I. în contradictoriu cu pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că excepţia prescripţiei este nefondată deoarece termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 01 ianuarie 2007 când a încetat suspendarea acordării suplimentelor solicitate de reclamanţi.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că dreptul având ca obiect suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu s-a născut încă, deoarece legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici n-a fost adoptată încă, iar Legea nr. 188/1999 nu prevede cuantumul în care se acordă suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Împotriva acestei sentinţei, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs reclamanţii I.N.M., C.M.L., S.S., M.L., G.T., G.A., A.C., C.I.
In esenţă, recurenţii susţin că prima instanţă a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, întrucât lipsa unui act normativ care să reglementeze cuantumul drepturilor salariale, nu reprezintă temei pentru a considera inexistenţa acestor drepturi salariale.
Au mai arătat recurenţii că art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 nu conţine vreo referire a caracterul virtual al drepturilor pe care le reglementează, instanţa de judecată având obligaţia să soluţioneze în sens pozitiv cererea, adică în sensul existenţei dreptului.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., precum şi cu reglementările incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Într-adevăr, potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:
„Art. 31. - (1) Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din.
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
(2) Funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii.
(3) Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici".
Este necontestat faptul că dispoziţiile referitoare la suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate în perioada 2004-2006, prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005, şi prin OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 417/2006.
De asemenea, este adevărat că, potrivit art. 64 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziţia afectată de suspendare reintră de drept în vigoare".
Însă, în cauză, dreptul la salariu al funcţionarilor publici este reglementat în Secţiunea 1 din Capitolul 5 intitulat „Drepturi şi îndatoriri" din Legea nr. 188/1999. iar potrivit art. 31 alin. (3) din aceeaşi lege, salarizarea se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare.
Or, în reglementările drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici în vigoare pentru perioada în care recurenţii-reclamanţi solicită plata drepturilor în calitate de funcţionari publici nu a fost prevăzut nici suplimentul postului şi nici suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Astfel fiind, a admite teza recurenţilor şi a obliga autoritatea să acorde reclamanţilor suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% pentru fiecare supliment pentru perioada 2004 - 2006, ar însemna ca instanţa, în lipsa unor reglementări şi criterii legale, să stabilească procentual cuantumul celor două sporuri.
Or, o asemenea situaţie echivalează cu depăşirea limitelor puterii judecătoreşti limitate constituţional la aplicarea legii pozitive şi substituirea autorităţii judecătoreşti în rolul ce revine puterii legislative, în speţă de a adapta legea de salarizare a funcţionarilor publici, ori în rolul ce revine puterii executive, în speţă de a emite norme de organizare a executării reglementărilor în litigiu.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.N.M., C.M.L., S.S., M.L., G.T., G.A., A.C., C.I. împotriva sentinţei civile nr. 108 din 8 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3640/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 381/2010. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
