ICCJ. Decizia nr. 3625/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3625/2010
Dosar nr. 3557/2/2010
Şedinţa de la 19 august 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. 1985 din 05 mai 2009, reclamantul P.I. a chemat în judecată pârâtele C.J.P. Teleorman, C.N.P.A.D.A.S. şi Curtea de Conturi a României, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea adresei nr. 5219/467 din 02 martie 2009 emisă de C.N.P.A.D.A.S.; completarea Convenţiei privind aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu potrivit Legii nr. 94/1992; să se dispună în sensul că, prevederile art. 72 şi 73 din Legea nr. 7/2006 modificată se interpretează în sensul că respectivul termen începe să curgă de Ia data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2007; să fie obligată pârâta C.P. Teleorman să-i primească cererea de pensionare şi să emită Decizia corespunzătoare; să fie obligată pârâta Curtea de Conturi a României să elibereze adeverinţa cu veniturile realizate de reclamant anterior datei de 01 ianuarie 2009 şi carnetul de muncă.
De asemenea, a solicitat şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin adresa nr. 5219 din 02 martie 2009, C.N.P.A.D.A.S. a dat o interpretare eronată dispoziţiilor art. 72 şi 73 din Legea nr. 7/2006 cu modificările ulterioare, în sensul că respectivul termen de 90 zile începe să curgă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008 modificată.
Ca urmare a acestei interpretări eronate a dispoziţiilor legale sus menţionate, Curtea de Conturi Teleorman a refuzat închiderea carnetului de muncă cu propunerea de pensionare şi eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte vechimea în muncă în vederea depunerii cererii de pensionare la C.J.P. Teleorman.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În cauză, pârâta C.N.P.A.D.A.S. a formulat întâmpinare la data de 15 iunie 2009 prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Prin sentinţa civila nr. 1397 din 07 iulie 2009, Tribunalul Teleorman a admis excepţia necompetenţei materiale si a declinat cauza spre competenta soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ si fiscal.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Tribunalul a reţinut că reclamantul a solicitat anularea unui act emis de o instituţie publică centrală (C.N.P.A.D.A.S.), obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României să elibereze adeverinţa cu veniturile realizate anterior perioadei 01 ianuarie 2009 şi a carnetului de muncă în vederea înscrierii la pensie şi obligarea pârâtei C.J.P. Teleorman să emită Decizia de pensionare.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 autoritatea publică este definită ca fiind orice organ de stat sau al unităţilor administrativ teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Statutul C.N.P.A.D.A.S., aceasta este o instituţie publică centrală.
În acest sens, dată fiind calitatea pârâtei C.N.P.A.D.A.S., de autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzei, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, este a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, iar la data de 13 aprilie 2010, instanţa a pus in discuţia contradictorie a părţilor disjungerea capătului de cerere având ca obiect obligarea paratei C.J.P. Teleorman la primirea cererii reclamantului de pensionare, precum şi la emiterea deciziei de pensionare. La acelaşi termen, instanţa a invocat şi excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti în soluţionarea cererii disjunse.
Prin sentinţa civilă nr. 2262 din 11 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare privind pe reclamantul P.I. în contradictoriu cu C.J.P. Teleorman, în favoarea Tribunalului Teleorman.
Pentru a pronunţa această hotărâre, a reţinut următoarele considerente:
Potrivit art. 154 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale:
(1) Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se organizează secţii de asigurări sociale sau, după caz, complete specializate pentru asigurări sociale la nivelul tribunalelor şi curţilor de apel, cu respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare"
- iar conform art. 155 lit. e) din Legea nr. 19/2000:
„Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale."
În cauză, cum reclamantul a investit instanţa cu soluţionarea refuzului paratei C.J.P. Teleorman privind primirea cererii acestuia de pensionare, precum si obligarea la emiterea deciziei de pensionare, instanţa competentă să soluţioneze litigiul este tribunalul (completul specializat pentru asigurări sociale).
Constatând intervenit conflict negativ de competenţă, conform art. 20 – art. 22 C. proc. civ., dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Sesizată în condiţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că instanţa competentă să soluţioneze prezentul litigiu este Tribunalul Teleorman, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
Capătul de cerere cu care reclamantul a investit instanţa, disjuns de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, are ca obiect soluţionarea refuzului pârâtei C.J.P. Teleorman privind primirea cererii de pensionare, precum şi obligarea la emiterea deciziei de pensionare.
Potrivit art. 154 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale:
(1) Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se organizează secţii de asigurări sociale sau, după caz, complete specializate pentru asigurări sociale la nivelul tribunalelor şi curţilor de apel, cu respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare"
iar conform art. 155 lit. e) din Legea nr. 19/2000:
„Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale;"
Având în vedere obiectul cererii reclamantului precum şi prevederile legale mai sus enunţate, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezentul litigiu este Tribunalul Teleorman, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe P.I. şi C.J.P. Teleorman în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3623/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3632/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
