ICCJ. Decizia nr. 3617/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3617/2010
Dosar nr. 32235/3/2009
Şedinţa de la 19 august 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 03 noiembrie 2009, reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. judeţul Giurgiu - Centrul Valea Plopilor, a contestat Decizia nr. 2881454 din 06 august 2008 emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin actul contestat pârâta a decis excluderea sa de la plata sumelor în cazul schemelor de sprijin pe suprafaţă, campania 2007 şi a dispus sancţiunile multianuale din cauza supra-declarării suprafeţelor de teren arabil, sancţiuni în valoare de 588,26 lei pentru schema unică pe suprafaţă şi 96,88 lei pentru schema pentru plăţi naţionale directe complementare.
Reclamantul a susţinut că declararea suprafeţelor a fost făcută greşit dintr-o eroare neintenţionată care a fost corectată prin completarea formularului „schimbare de declaraţie de suprafaţă" pe care l-a depus la A.P.I.A.
A mai arătat că, de altfel, nu este vorba de o supra-declarare a suprafeţelor întrucât terenurile există în realitate dar erau plasate în alte „Blocuri fizice".
Totodată, reclamantul a mai precizat că a formulat contestaţie la A.P.I.A., iar această autoritate a menţinut Decizia A.P.I.A. – C.L.V.P.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe OUG nr. 125/2006 şi Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 2709 din 13 octombrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pe motiv că se contestă Decizia A.P.I.A., autoritate centrală, iar potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, competenţa de soluţionare aparţine curţii de apel.
La Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată, la data de 03 noiembrie 2009, fiind citată în cauză şi A.P.I.A. – C.L.V.P.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Din oficiu, instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 2653 din 2 iunie 2010, această instanţă a declinat, la rândul ei, competenţa de soluţionare a cauzei privind pe P.I. şi A.P.I.A. şi C.J.G. al A.P.I.A., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că actul apreciat de reclamant că îi vatămă drepturile şi interesele legitime este actul sancţionator, respectiv Decizia nr. 2881454/2008 emis de A.P.I.A. – C.J.G., autoritate publică locală şi că este lipsită de relevanţă împrejurarea că reclamantul s-a adresat cu o reclamaţie administrativă împotriva actului sancţionator.
Constatându-se conflict de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Sesizată, în condiţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze pricina este Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea deciziei nr. 2881454 din 6 august 2008 emisă de A.P.I.A., prin care P.I. a fost exclus de la plată în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă – campania 2007 aplicându-i-se o sancţiune multianuală de 588,26 lei pentru schema unică pe suprafaţă şi 96,88 lei pentru schema pentru plăţi naţionale directe complementare.
Ca atare, dispoziţiile legale aplicabile sunt cele prevăzute de OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente, utilizate necorespunzător.
Potrivit dispoziţiilor OG nr. 79/2009, art. 4 şi 5 „Constituie obiect al recuperării creanţelor bugetare rezultate din nereguli sumele plătite necuvenit din fonduri comunitare şi/ sau din cofinanţarea aferentă, costurile bancare, inclusiv accesoriile acesta, precum şi alte sume stabilite de lege în sarcina debitorului. Creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor".
Fiind asimilate creanţelor fiscale, la stabilirea instanţei competente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va avea în vedere criteriul valoric al creanţei iar nu emitentul actului atacat.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauza de faţă se contestă Decizia nr. 2881454 din 16 august 2008 emisă de pârâta A.P.I.A., în sensul anulării excluderii de la plată în cadrul schemelor de sprijin şi a sancţiunii multianuale în valoare de 588,26 lei pentru schema unică pe suprafaţă şi 96,88 lei pentru schema pentru plăţi naţionale directe complementare.
Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este sub 500.000 lei, astfel că instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă este Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului privind pe P.I. şi A.P.I.A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3602/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3622/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
